Esti conectat la 99% rahat

Traim intr-o epoca de mari progrese tehnologice. O epoca la care marii ganditori ai vremurilor trecute au sperat zi de zi, o epoca in care informatia circula in cateva milisecunde dintr-un capat al lumii in celalalt. Teoretic la asta am visat cu totii. Teoretic toate barierele au cazut. Vrei sa stii ceva? E la un click distanta! Vrei sa cunosti pe cineva? Vrei sa te integrezi intr-o alta cultura, intr-o alta lume, dai click si esti in contact. Este sansa pe care nimeni, niciodata nu a avut-o. Multi ar fi murit pentru o asa ocazie.

Multi au murit pentru chestii mult mai putin importante.

Suntem conectati. Wired, cum zic americanii si filmele proaste. Suntem in retea, sau Matrix, daca preferati, si putem comunica cu oricine, oricand, oriunde in cateva secunde. Pentru prima data in istorie un om are acces la orice la orice alt om, la orice informatie, la orice.

Evident ca ceva trebuia facut ca sa strice tot paradisul asta. Era inacceptabil ca masele sa poata avea acces la informatie, la adevar, la oportunitati de cariera sau de relatii. Lumea n-a functionat niciodata asa.

Ce faci cand informatia incepe sa devina accesibila? Ce faci cand votantul tau stie ce vorbesti cand nu e el de fata? Ce faci cand consumatorul tau afla ca produsul tau nu e ceea ce zici tu ca e? Ce faci cand clientul tau poate afla singur cum sa-si mareasca penisul?

Nu poti face in esenta nimic, decat sa supraincarci informatia valabila cu mormane de rahat. Ideea nu e noua, e ceea ce fac reclamele si propaganda de ceva sute de ani, poate. Numai ca e nevoie de o cantitate mult mai mare de rahat ca de obicei, ca sa acoperi cantitatea mult mai mare de informatie.

Adevarul exista undeva pe internetul asta, relativ la orice, pentru ca multi stiu adevarul asta, si dintre ei 1% sunt oameni si se chinuie sa-l afle si ceilati. Si chestia asta chiar a provocat o perioada o revolutie, multe voci au apucat sa vorbeasca atunci cand trebuiau sa taca.

Acum nu mai e asa. Acum orice cauti este sub un morman de rahat. E greu sa ajungi la informatie, mai ales ca portile au inceput sa fie din ce in ce mai inchise. Nu esti pe Google, nu esti pe Facebook, sau Twitter, nu mai existi. Nu ca tu n-ai incerca sa fii. Dar se mai intampla ca filmul tau de pe Youtube, de mare interes pentru popor, si complet adevarat, sa nu apara la cautari. O eroare in sistem cel mai probabil.

Iar cand marile corporatii de mai sus, care controleaza informatia, o lasa sa treaca, o sa descoperi ca inainte de parerea ta experta sunt cateba zeci de idioti, sau site-uri platite, sau reclame, care vorbesc despre acelasi lucru.

Adevarul e ca omul, la momentul asta, nu e capabil sa inoate in mormanul de rahat si reclame si propaganda, ca sa ajunga la adevar. Adevarul e ca suntem pierduti. Noi! Dar generatiile viitoare o sa se adapteze. Si rahatul o sa se adapteze, ca si ala tot de oameni e creat, dar din cand in cand exista o perioada in care rahatul se adapteaza mai greu. Eu am prins perioada aia, si sunt convins ca o sa mai prind macar una. Alea sunt niste momente fericite din viata unui om.