15
Mar
16

I see fake people

Ma tot lovesc in cautarea adevarului absolut si/sau a jocurilor care simuleaza cat mai perfect tzatzele, de tot felul de celebritati din domeniul industriei de jocuri.

Ca sa pun lucrurile un pic in perspectiva, eu am ajuns suficient de intelept incat refuz sa mai pierd vremea ascultand parerea cuiva care nu a demonstrat nimic, spre deosebire de cititorii acestui blog care nu stiu de ce ma citesc, dar, dat fiind numarul limitat de accesari banuiesc ca sunt niste nebuni inofensivi.

Revenind la subiect, toti puletii cu pareri neavizate despre viata, toti angajatii la corporatii care care lucreaza cu bugete de milioane ca sa vanda un cacat, toate opiniile fizicienilor despre viata sexuala la marmote, sunt zgomot de fond pentru mine. Pur si simplu nu cred ca mai am suficient de trait ca sa aflu faca un oarecare idiot are o idee valida in discursul lui de 3 ore de rahat reciclat.

Asa ca urmaresc doar somitati!

Si asa am realizat ca exista somitati si somitati! Nu vorbesc ca aia care au ceva de spus dar o spun foarte prost, nu ma intereseaza forma, daca continutul e interesant, poate sa-l cante cu pula la pian, eu sunt fan. Am ascultat timp de o ora discursul celul mai plictisit si sictirit om din univers despre un joc despre care parca am auzit ca a fost foarte prost, si am zis: “This guy can fuck me any day of the week!“, la fel cum l-am ascultat pe Dawkings vorbind despre speciile de cuci.

In antiteza cu ciudatii astia exista oameni cu un CV mai mult decat impresionant, care imi declanseaza muiradarul instant. In proportie de 100% astia sunt evident oameni foarte amuzanti, si care au reusit sa-si creeze un brand de success. Toata lumea jura ca oamenii astia sunt foarte, foarte buni! Au creat jocul ala clasic, ala cel mai tare, si celalalt, ala de a vandut milioane, si inca vreo cinci jocuri super misto. Le stiu, toate jocurile sunt absolut bestiale, si clasice, arta vere!

Dar ceva nu e in regula!

Si apare de fiecare data o poveste americana de succes. Pulica a lucrat ca femeie de servici 6 luni la Electronic Arts, si apoi a reusit sa convinga conducerea sa-l lase sa faca un joc impreuna cu alt pulete. Sau pulica s-a angajat din timpul facultatii ca spalator de balcoane si intr-un an a ajuns designer, sau scriitor, la o franciza de mare efect.

E adevarat, pot sa gresesc, poate in vremurile alea chiar era posibil sa fii remarcat intr-o mare corporatie pornind de la cel mai jos nivel. Nu stiu cum ar functiona asta, in afara de a scoate butonul de la lift cu surubeltina cand te intalnesti cu CEO-ul si de a-i trage un mare sex oral pana apar baietii de la paza, dar hei: Poate ca Epoca de Aur chiar a existat!

Acum ca exista chestia cu Kickstarter, unde oamenii fara multa lume pot da bani unor milionari pentru a face ceva ce suna interesant, multe dintre vedetele astea au demonstrat un pic mai mult decat nimic. Dar de luat banii i-au luat, asta e clar. Numai ca cumva sucurile creatiei nu s-au materializat la nivelul aferent celor 2-3 milioane de dolari. Asta a mai demitizat niste genii.

Alt lucru pe care l-am observat e ca “Ron inventatorul butonului alb de la mouse”, de obicei, daca mai cauti, este permanent co-inventator. Asta pare un laicmotiv d-ala cum zic oamenii culti. Un om care a facut lucruri marete, dar care a lucrat in permanenta in echipa.

Esti oare posibil ca multe somitati sa fie doar niste pupincuristi si lipitori care au stiut sa fure ideile si munca altora, si sa si le atribuie? Putin probabil in societatea asta bazata pe integritate, verticalitate si coaie, dar hei, trebuie sa ne gandim si la chestiile improbabile, macar asa ca exercitiu.

 

 

Advertisements

1 Response to “I see fake people”


  1. March 17, 2016 at 5:24 PM

    Știința în ziua de azi e un sport de echipă. Trebuie să fii uber bazat să scoți ceva fără co-autori în cârcă; dacă tu, Decs, scrii o carte și scrii „muie”, iar eu spun că „muie, mă” ar suna mai bine și tu scrii acoloșa cum am zis io…tre’ să mă faci co-autor.
    Să știi că am avut și io unul la muncă de a pornit de la spălat pe jos: era angajat la firma de curățenie și au prins niște unii de mai sus drag de el, l-au angajat la noi și l-au făcut plimbător de plicuri confidențiale, după care a mai urcat fro doo trepte. Acuma are chiar un post relativ decent. American dream la România.


M-a strafulgerat o idee

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: