26
May
15

Filosofie de 0 lei

Oamenii in esenta sunt buni!

In realitate afirmatia asta nu conteaza daca e adevarata sau nu. Chiar daca oamenii nu sunt buni in esenta, tot trebuie sa crezi ca oamenii sunt buni. Care ar fi alternativa?

Oamenii sunt niste nenorociti? Nu merita sa investesti in ei, nu merita sa speri la nimic de la ei, esti tu singur si cu familia imediata, protejata de instictul animalic. In rest, futi, furi si omori de cate ori ai ocazia. Asta pana da o raceala peste tine, si vecinul tau, cu aceleasi conceptii ca si tine, te mananca pe tine si toata familia, pentru ca: proteine gratis. Cumva, nu vad curentul asta de gandire a fi capabil sa evolueze in altceva decat disparitia speciei umane. Sau, in cel mai bun caz, evolueaza la ideea initiala, moment in care e doar o epoca intunecata, si nu o catastrofa.

N-am inventat eu asta, a inventat-o altcineva. Nu stiu cine, dar seamana cu asta. Probabil ca de fapt sunt identice.

Mie unul, ca fin obsevator al speciei umane, fara a fi citit prea multe carti, mi se pare ca omenirea se lupta de fapt cu doua curente contradictorii: Pe de o parte omul e bun in esenta, pe de alta parte omul e foarte bun la scuze!

In afara de cazurile patologice de psihopati si sociopati, care isi gasesc scuze doar pentru a scapa de pedeapsa, dar din fericire nu reprezinta o decat o minoritate, numeric nesemnificativa, desi tinde sa devina majoritate printe politicieni si oameni de afaceri, orice raufacator are o poveste emotionanta in spate.

Stiu ca ti-am futut femeia, dar nici tu nu o tratai cum trebuie, iar eu o iubesc! Evident, povestea e falsa, povestea reala e ca respectivul are ceva probleme psihice sau sexuale, care il fac incapabil sa-si gaseasca de unul singur o pereche. Dar totusi, in sinea lui, omul are un miez bun, el incearca sa gaseasca o justificare prin care fapta lui nu e rea, ci cel mult neutra. Daca ar fi fost psihopat, ti-ar fi futut nevasta, si dupa ce se insurau ii dadea si papucii, pentru ca de ce nu.

In general rautatea umana merge cu pasi mici. Ti-e greu sa faci doua rele una dupa alta. Cumva exista acolo in subconstient un instinct, sau o frica, care it zice ca nu e bine ce faci, ca depinzi de societate, inclusiv de ala pe care l-ai futut, sau caruia i-ai furat nevasta, sau banii, etc…

Nu stiu unde vreau sa ajung cu discutia asta. Probabi vreau sa dau o nota pozitiva societatii asteia de lasi si muisti care nu sunt in stare sa gaseasca decat scuze. Dar de, care e alternativa?

Advertisements

6 Responses to “Filosofie de 0 lei”


  1. May 28, 2015 at 7:05 PM

    Asta cu povestea tristă din spatele omilor răi n-a fost mereu că în vremuri mai dedemult îi durea fix în dos de ce se ascunde în spate, ce conta era să se construiască eșafodul ăla mai repede. Acuma însă ni se servește din varii motive. Sigur, nu că n-ar fi o poveste tristă p-acoloșa, but guess what: TOȚI omii au povești triste, dară nu toți ajung să facăchestii.
    Nu știu câți lei poți lua pe filosofia confom căreia oamenii sunt în esență buni, părerea mea e că e un mare pârț. Omii sunt buni când sunt constrânși de ceva: lege, etică, religie, nevoia de-a coopera ca să nu moară de foame, etc. Altfel pa și pusi.
    E un nene ce s-o apucat acum niscai ani să studieze ce și cum cu ființele biologice și cât de predispuse genetic sunt la altruism ori egoism. O ieșit o carte – The Selfish Gene. Pe nenea îl cheamă Richard Dawkins. Nu-i o lectură chiar rea…

  2. June 11, 2015 at 10:31 PM

    Oamenii în esență sunt oameni. Viața devine mai ușoară când accepți că-i normal (normal, nu dezirabil) să fim egoiști și să facem rahaturi, la fel cum uneori ne pasă de ceilalți (din varii motive, dar ne pasă) și uneori mai și facem sacrificii să le fie bine ălora pe care credem că-i iubim. Suntem buni și răi în esență – sau nu suntem nici buni, nici răi, ci doar suntem.

    Sunt doar niște calificative plasate pe ceva scală de valori creată tot de noi. Și trăim într-o societate frustrată pentru că unii sunt idealiști și spun că trebuie să fim BUNI și dacă nu te încadrezi în valorile alea, ești RĂU. Și ne mascăm răutatea, doar pentru ca în cele din urmă să iasă oricum la iveală, poate în cele mai nepotrivite momente și moduri (ca orice rahat ținut ascuns, care se tot adună și până la urmă dă pe-afară).

    Eu aștept ziua când o să ne privim în ochi sincer și o să zicem: bă, ăștia suntem.


M-a strafulgerat o idee

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: