11
Feb
14

Americanul de corporatie

Am colaborat cu cateva specii de animale corporatiste: indieni, evrei, vietnamezi, romanistanezi, moldoveni, dar, dintre toate, specia americana de corporatist mi-a pus cele mai mari probleme filosofice.

La prima vedere americanul este un tip care vorbeste frumos, iubeste ceea ce face, si este destul de bine pregatit. La a doua vedere, ca la orice lucru american de altfel, incepi sa vezi si dincolo de reclama si sa te scarpini in cap cu ambele maini in incercarea de a deduce cat de cat ce este in mintea acestor oameni.

Pentru ca am ceva experienta, si ceva surplus de creier, o sa incerc sa lamuresc eu problema.

Americanul de corporatie e cel mai tare! Este cel mai bine platit, cel mai bine pregatit, si omul caruia i se dau toate proiectele importante, pentru ca ‘Muricaaaa!!!

In afara de asta, americanul de corporatie este in primul, si in ultimul rand, un animal politic. El nu face ceea ce face din placere, sau pasiune, el face ceva doar daca este vazut de sefi. Ce-i drept nu sta pe tanjala, ca stiu eu cine, baiat valabil, nu! Americanul de corporatie va cauta tot timpul sa fie in centrul atentiei, va alerga dupa proiectele cele mai importante, si va parasi ca sobolanul corabia dupa ce a facut cacatul praf.

Asta este cea mai importanta caracteristica a acestor specimene. Orice nelamurire ai avea despre colegul tau american, totul devine foarte clar cand iti pui intrebarea: “Cum vrea asta sa creasca la capitolul imagine, sau sa nu se faca de rahat?”

De aici rezulta toate celelalte!

Proiectul americanilor este cel mai bun, cel mai important si merge cel mai bine. Intotdeauna, fara exceptie. Chiar si atunci cand el nu exista, sau e in stadiul de 2 PPT-uri oligofrenice. Daca vei incerca sa spui ca proiectul ala nu functioneaza, vei fi ignorat, sau ti se va spune ca este o problema temporara, chiar daca el nu exista, asta chiar n-are nici o influenta.

Aici n-ai ce sa le faci, ei cred lucrul asta din toata inima lor de popor care a ajuns pe Luna. Orice parere contrara este din cauza nu ai folosit bine produsul care se presupune ca nu merge, sau ca nu exista.

Cand proiectul chiar nu merge, sau nu exista, romanii o sa faca ore suplimentare, ca sa isi ajute colegii. Aici intervine si scoala de management romaneasca, mai cunoscuta drept scoala : “Doriti sa-mi dati si o muie daca tot stau in weekend?”. Este absolut nesemnificativ ca romanii n-au ce sa faca, se presupune, pentru ca la colegii lor americani nu merge nimic, totul este politica, s-au facut eforturi, s-au rezolvat probleme, produsul este suficient de matur pentru a fi pasat echipei din romania, ca sa-l mai perie pe ici pe colo, prin punctele esentiale, cum ar fi alea ca n-a mers niciodata. Echipa din America se va ocupa evident de versiunea 2.0, ca astalalta e deja gata.

In general americanii sunt oameni entuziasti si relaxati. D-aia care te intreaba cum e vremea, ca el nu stie ca managerul tau, dupa ce a luat muia te-a pus sa faci ore suplimetare ca ceva, oarecare, e urgent. Poti sa vorbesti cu ei despre copii, jocuri pe calculator, vreme, si alte chestii inutile. Problema apare cand pe spinarea respectivului este fixat ochiul vreunui manager, de obicei indian, ca astia chiar vor sa faca treaba, si tu descoperi din greseala vreo problema, gen d-aia ca produsul ori nu exista ori ai taie bijuteriile de familie utilizatorului.

Atunci sa vezi “shit storm”! Pai bai coae, n-ai respectat procedura, ai dat click aiurea si e numai vina ta ca nu mai ai coae, ca nu asa se face, n-ai completat formularul, nu ti-ai anuntat colegii, esti antipatic, nu ai venit la sedinta de acum 2 luni, ti-ai depasit atributiile, ai vorbit urat cu colegii, ti-ai futut o colega si nu te-a mai sunat, etc.

Si aici te ajuta managementul romanesc care o sa te invite la o discutie despre ce e in neregula cu tine. La a doua abatere te suna managerul american, care nici nu stiai ca ti-e sef, dar de, daca seful tau i-a supt-o odata, nu mai conteaza ce zice in organigrama.

In concluzie, ca am divagat prea mult, cum sa te comporti cu americanii:
1) nu le spune ca n-au facut nimic, sau ce au facut nu merge
2) daca totusi le spui asigura-te ca nu e nimeni cu ochii pe ei
3) obisnuieste-te cu ideea ca la ei totul merge, si tu nu ai capacitatea sa intelegi in ce fel
4) daca totusi incalci punctele 1,2 si 3, asteapta-ti seful direct, intr-o seara cu luna plina, si da-i o muie! Nu e ca si cum nu asta ar face toata ziua la servici. Si macar o sa fii mai relaxat.

Advertisements

7 Responses to “Americanul de corporatie”


  1. February 12, 2014 at 8:58 AM

    Eu nu prea pricep treaba asta cu proiecte, versiuni, dar am priceput clar partea cu inversiuni. Adica legat de corporatistii americani cuvântul cheie este muie. Corect?

  2. February 12, 2014 at 12:10 PM

    Te rog afla cum se traduce in americaneasca o clasica de-a noastra ca vad ca merge si la ei: ” DOAR S-O FACEM SI E GATA”

  3. February 17, 2014 at 5:48 PM

    La atata anti-americanism o sa te vrea aia sa te lege intr-o zi si va trebui sa pun o vorba buna pentru tine. Lasati-l domle in pace ca e baiat bun dar ratacit. E tocilar dar garantez eu pentru el. Sper sa nu ma faci de ras daca pun obrazul pentru tine.


M-a strafulgerat o idee

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: