21
Jan
14

Oameni pe care nu-i stii


Daca eram Jules Verne, titlul ar fi fost: “Oameni pe care nu-i stii. Dar totusi vorbesti cu ei. Si ai tii minte. In loc sa tii minte chestii importante. Cum ar fi cu cati de i se scrie tii. Sau cum capitanul Dex s-a lovit cu corabia de tarmul orasului Tacarigua, si cum s-a gandit el cine dracu stie de Tacarigua si de ce?”

“Ce mai faci ma? Tot la Programatorii Tristi SRL”
“Aha! Tu?”
“Eu la Labaimultibani.com! Ce mai e pe la voi!”
“Pai il mai stii pe Gogu si pe Pulete? Au murit!”
“Ai stiu da, si Voma si Encefalul au decedat!”
“Super tare! Hai pa, ca eu cobor la statia asta!”

Tot felul de colegi de servici, gacici cu care te-ai sarutat prin crasme dubioase, prieteni de-ai fostelor prietene, oameni cu care au venit prieteni pe la diverse beri, tot felul de personaje dubioase si inutile imi sunt intiparite in memorie.

Daca as avea o memorie mai de doamne ajuta, gen d-aia care iti aduce aminte sa-ti bagi pula in pantaloni dupa ce te pisi, poate nu mi-ar pasa. Sau poate daca n-as avea pula atat de mica, incat sa observe cineva ca nu mi-am bagat-o in pantaloni, iara nu mi-ar pasa, dar din motive filosofic diferite.

Cum e sa te intalnesti cu un om de care nu-ti pasa, nu ti-a pasat niciodata, si nici n-o sa-ti pese niciodata, si sa-ti dai seama ca-i stii fatza, si eventual cum il cheama sau unde locuieste? In pula mea, algoritmul de extras radicalul s-a dus pe pula, din cauza ca a venit nulitatea asta si l-a suprascris! Nu-ti vine sa-i dai un pumn un gura ca ti-a distrus memoria?

Eu cred, din postura de programator emerit, doctor docent, angajat la corporatie, ca fatza omului ala ocupa mai mult loc in memorie decat ecuatia de gradul doi. Si numai el e de vina ca tu nu mai stii ecuatia de gradul doi! Pe cuvant! 9 din 10 oameni de stiinta nu mai stiu ecuatia de gradul doi din cauza unora ca astia!

Si ce e cel mai tragic, e ca nu poti sa te aperi de invazia asta. Chiar daca nu il bagi in seama el tot e inscris iremediabil, undeva acolo in memoria ta: “Olaf Labagiul, fereste-te de el ca te plictiseste. Delta pe radical din PI.” E oare posibil ca sa fie cumva mai bine, daca ipotetic nu m-as intalni cu atati oameni in fiecare zi? Stiu ca intrebarea asta e titlu din “Ring”, sau “Cancan”, dar ma jur ca eu am gasit-o primul pe internet!

Si daca ma gandesc bine, daca ma pui sa-i desenez tzatza prietenei de acum 3 ani, probabil ca tot fatza unui fost coleg de servici o sa iasa. E posibil sa fie o asemanare, nu zic, dar parca as prefera o tzatza, orice de tzatza, macar asa as avea o scuza: “E hormonii vere!”.

In consecinta, ma voi dedica pustniciei pana nu mai tin minte pe nimeni. Dar stati fara grija, adresa de la blog, userul si parola, o sa mi le tatuez intr-un loc usor de gasit! Eventual pe fatza colegului nesemnificativ cu care ma vad zi de zi in autobuz.

Advertisements

11 Responses to “Oameni pe care nu-i stii”


  1. January 22, 2014 at 12:38 AM

    Inainte sa te faci pustnic sa nu uiti sa-mi spui de unde ai luat avatarul pe care il aveai inainte. Aia cu un copil cu doua plase in mana. Era mortal.

  2. January 22, 2014 at 2:50 PM

    Băi Decs, tu să zici mersi. Io am dat de unul într-o zi pe stradă și mă uitam la el ca proasta că îmi părea cunoscut și nu știam de unde. Într-un final mi-am adus aminte: ne cunoșteam…intim.
    Noa, prin urmare propun să facă toți ca tine: să nu se încheie la pantaloni după ce merg la budă. Că moaca poate o mai uit, dar pula niciodată.

  3. 8 val
    January 22, 2014 at 5:39 PM

    si mai rau e cand nu-i stii tu pe ei, dar te stiu ei pe tine. stai ca omul bagi o saorma linistit si vine unul zambind la tine, ca mai stii, petrecerea aia, ca ce-am facut si ce frumos a fost. si tu vrei sa scapi de el si eziti intre a pleca politicos si a-i da cu saorma in cap. iar mai apoi, iti aduci aminte de fata lui si de toata viata lui, pe care ti-a povestit-o atunci, la petrecerea aia si te gandesti cateva zile la el de parca ti-ar fi mama.

    • January 22, 2014 at 6:11 PM

      Mie astia imi plac. Daca nu pun intrebari adica. Daca povestesc doar ei sunt ok, pot sa imi dezactivez auzul selectiv.
      Enervanti sunt aia care te intreaba de alti (ne)cunoscuti. Gen: “Dar pe Ion l-ai mai vazut?” Si acum ai 2 probleme, ai doi oameni care nu stii cine sunt si despre care trebuie sa zici ceva.

  4. February 2, 2014 at 10:52 AM

    Normal ca iti amintesti de Olaf Labagiul si nu ecuatia de gradul doi. Informatia despre Olaf ti-e mai utila supravietuirii, citez: “Olaf Labagiul, fereste-te de el ca te plictiseste.” 😛
    Mie mi se pare interesant cum se depoziteaza prin creierul nostru tot felul de informatii. Eu imi amintesc si fetzele unora pe care ii intalneam in drum spre liceu, saptamanal. De cand nu vad bine nici la 2m si nu port ochelari, nu mai am problema asta, toti arata la fel. Ar trebui sa incerci si tu.


M-a strafulgerat o idee

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: