06
Aug
13

Ce pula mea!

Observ ca de cand mi-am mutat cadavrul de pe blogul lu’ Milogu’ discursul meu a devenit foarte suburban! Termenul asta “suburban” e cam de cacat, adica eu unul n-as zice nu la o suburbie cu peluza si garduletz d-ala alb ca la americani, unde poti sa impusti toti negrii care iti calca pe iarba, ca la americani. Dar, ma rog, termenul e asa cum e, chiar daca imi place sau nu!

Mai scriu cate un articol si stau si ma gandesc: aici ar trebui sa vorbesc despre meandrele concretului sau despre mortii masii de muist care minte de o viata?

Mie nu imi plac injuraturile. Asa m-a invatat mama de mic! Daca ma prindea ca injur imi tragea o mama de bataie! Vedeti aici cum termenul de mama nu e tocmai ala corect, ba poate fi chiar penal, daca bataia devine “vatamare corporala grava”. Una peste alta, bataie sau nu, am realizat ca injuraturile sunt, de cele mai multe ori, un substitut pentru coerenta in conversatie. Adica nu mai stii ce sa zici, zici: S-o fut pe mata de muist! Si lumea rade, si l-ai facut praf pe papagal, si ai castigat razboiul, si femeile sar pe tine ca capusele, si tot un cretin esti.

Evident, ca orice adolescent mancati-as, am vorbit in pula mea, cum am vrut eu, ce pizda masii. E si pacat sa faci altfel! Nici nu stiu daca se poate altfel? Poti fi adolescent fara sa injuri? Oricat de papagal ai fi, cu baietii tai cu care joci Warcraft, tot trebuie sa-ti bagi niste puli si sa faci knock-out niste pizde, sau niste poponari. Asta pentru ca in sinea ta esti frustrat ca nu esti barbat, sau femeie, ca am cunoscut si d-astea. Ceea ce nu e rau! Adica e rau, dar e normal.

Si dupa ce trece vremea asta, si realizezi ca tu nu esti ca ceilalti adolescenti, adica ai citit o carte, ai note mari pe la scoala, etc. stai si te gandesti ce faci? Continui cu injuraturile, dar le ei ca atare, sau incepi sa reciti din dictionare ca sa te diferentiezi? Mie unul nu mi-au placut niciodata oamenii care vorbesc cu aceasta sau aceea in loc de asta sau aia. Mi se pare ca anumite cuvinte isi au rolul in scris, iar altele in vorbire. Iar eu aici vorbesc, nu scriu, ca daca as scrie n-ar mai fi atatea erori de gramatica! Parol!

Una peste alta injuraturile sunt foarte inradacinate in cultura romaneasca. Nu stiu de ce, dar asa e. Toata lumea injura, in afara de Neagu Djuvara probabil. Ele au devenit atat de mult parte din limbaj, incat e greu sa renunti la ele daca nu faci un scop din asta. Desigur ca as putea sa exprim acelasi lucru fara sa fac apel la argou sau jargon, si nu zic ca n-ar fi un exercitiu bun, poate chiar mi-ar dezvolta cativa neuroni inca neutilizati, dar pe de alta parte, s-ar pierde mult din pitorescul discutiei. Nu?

Recunosc, e mai usor sa folosesti ceea ce exista deja, decat sa schimbi sau sa faci ceva nou. E ca la jocurile pe calculator, de la Doom incoace nimeni nu observa ca protagonistul e amputat. Te uiti in jos si nu vezi picioare! Perfect normal! La fel si cu injuraturile, sunt pentru ca sunt, iar eu nu reusesc sa ma ridic mai sus de chestia asta! De ce? Pentru ca intr-un fel mi se pare ca fac parte din mine, macar pula, pizda nu prea! Stiu ca asta nu e un argument, dar nici eu nu sunt psiholog…

Advertisements

11 Responses to “Ce pula mea!”


  1. 1 mg
    August 7, 2013 at 10:35 AM

    O sa te parasc maica-tii ca ai blog! :))

  2. August 7, 2013 at 3:26 PM

    Foarte subtil, Dex, sunt mândră de tine…
    Serile, în parc, e concurs de înjurături, băieți și fete, fără nicio reținere… Dar și în școli! Nu mai au nicio jenă!
    În semestrul trecut, m-a înjurat o fată de a VII-a… A zis :”Îmi bag… în tema ta!” M-am întors și i-am spus:”Și unde ții tu, fată, ceea ce vrei să…! Arată-ne! Apoi i-am făcut morală.Să nu crezi, Dex, că nu a venit mă-sa a doua zi la școală, nu la mine, la director, căruia i-a spus că eu i-am lezat pudoarea fiicei sale… Directorul nu fusese de față. M-a chemat și m-a porcăit tot pe mine. Cum am putut să zic așa ceva? Cum am … În fine! I-am spus mamei că nu se cade ca o fetiță să spună așa ceva! Mama mi-a răspuns că nu am înțeles eu bine, că nu a zis că își bagă, ci că mă bagă pe mine undeva cu tema mea cu tot! Deci mamei i s-a părut normal și acceptabil să mă bage undeva! Evident că am picat de fraieră! Fata nu avea ce să își bage… Dar eu puteam fi trimisă în … Era și normal, din punctul de vedere al mamei… Eh!

  3. August 8, 2013 at 3:10 AM

    Tii, Decsule, te înțeleg tare bine cu înjurăturile astea! Deși n-ai zice, discursul meu e atât de elevat de obicei.

  4. August 25, 2013 at 2:19 PM

    Ce sa zic… eu nu injur, decat la ocazii speciale.
    Ceea ce ma face sa ma atasez emotional de injuraturile alea. Si imi place sa pastrez relatia asta speciala, e mai intens asa 🙂


M-a strafulgerat o idee

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: