18
Jun
13

Relativ

Totul e relativ! Noi suntem relativi!

Te simti bine? Ai venit de la servici, sau de la o partida de sex? Esti sanatos? Tocmai ai aflat ca operatia a avut succes, sau ai o durere de ficat care nu te mai lasa? Esti fericit? Ai castigat 100 de milioane la loto? Sau esti un copil din Africa si tocmai a primit o paine gratis? Vedeti voi, nici unul dintre noi, si nici un copil din tarile relativ bogate, n-o sa simta vreodata extazul pe care il simte un copil nemancat cand primeste o paine. Orice am face, orice noroc ar da peste noi.

O iubesti pe femeia asta? Vrei sa-ti petreci restul zilelor alaturi de ea? Sincer DA! Dar anul trecut? Dar peste un an? Ai iubit-o dintotdeauna si o vei iubi pentru eternitate? Prima parte, probabil ca nu, a doua, nu ne intereseaza, pentru ca nu exista un raspuns corect.

Noi nu exitam, ca fiinte individuale, nu suntem ceva care se poate defini. Suntem relativi, suntem o combinatie de celule umane si 90% bacterii, si zeci de mii de ani de ani de evolutie, si trecut si prezent si viitor. In momentul asta fix, putem spune cate ceva despre noi. Nu ca am sti foarte clar ce! Chiar asta ar fi o realizare, sa stim fix in momentul asta ceea ce suntem. Dar momentul trece, si dupa aia devenim altceva, aceeasi combinatie haotica dintre materie si timp, dintre celule si trecut, prezent, viitor. Suntem natura, si suntem haos. Suntem cineva, si totusi nu stim niciodata cine, si nu suntem acelasi lucru de doua ori.

Si cu toate astea incercam sa punem ordine in lucruri. Incercam sa intelegem, sa descoperim, sa explicam, sa construim. Pentru ce? Si pentru cine? Pentru persoana care va urma si care nu mai suntem noi?  Toate lucrurile facute de om, sunt tentative de a fixa lumea in spatiu si timp. Arta e un moment fix din timp, o poza a unui lucru efemer, atat cat l-am putut intelege in momentul acela scurt. Fizica, matematica, chimia, medicina – incercari de a defini clar lucrurile din jur, de a le fixa undeva, undeva unde nu se mai schimba, spre deosebire de cei care le-au inventat. Economia, statistica, astrologia – incercari de a preveni viitorul, de a ne asigura ca vom fi si maine ceea ce suntem azi, sau, daca nu, sa descoperim ce anume vom fi maine.

Pentru ce? Nu pentru noi, personal, evident! Pentru ca noi nu existam, noi suntem un fluid in continua miscare! Pentru ce deci?

Poate pentru ca alternativa “carpe diem”, sau YOLO, cum e mai modern, ne transforma in simple animale, care nu folosesc partea umana a creierului. Adica pentru societate, orice ar insemna asta. Pentru “ceilati” si pentru urmasi. Pentru ei incercam, individual, cel putin o minoritate dintre noi, sa puna o ordine in haos. Pentru altii. Pentru ca desi incercam sa fim egoisti, nu aveam cum, pentru ca “ego” nu exista, ego se schimba in functie de mediu si timp. Cei care suntem acum, nu sunt cei care suntem maine, iar asta ne face sa-i intelegem pe altii.

Toata tendinta asta de a clarifica, si clasifica, lucruri e ne-naturala. Lumea din jurul nostru nu sta pe loc, niciodata, si nici nu incearca. E o miscare continua, o lupta pentru resurse, si pentru supravietuiere. E haos, fara legi, fara teoreme, fara demonstratii, si fara puncte de reper. La fel ca noi. Fiecare luat individual nu e decat o particica de haos. “Praf de stele” cum zicea Sagan, in optimismul lui enervant.

Si cu toate astea, functioneaza! Tot acest comportament anormal a dus la ceva care exista independent de natura noastra. Niste puncte de reper. Instabile ce-i drept! Mai mult ca niste barci ancorate pe timp de furtuna, decat ca stalpii unui templu grecesc. Dar totusi, niste repere care nu existau in natura. Niste repere artificiale, anormale, nejustificate din punct de vedere al naturii. Mici particule de haos, prin munca lor coordonata, timp de generatii, au reusit sa realizeze lucruri pe care fiecare in parte n-ar fi putut niciodata nici sa le viseze.

Iar asta, trebuie sa recunosc, ca e mare lucru.

Pesimistul din mine spune ca o sa pierdem lupta cu haosul, dar eul meu, din momentul asta, spune ca o sa murim ca niste eroi! Iar pentru mine, acum, asta e de ajuns ca sa respect rasa umana.

Advertisements

11 Responses to “Relativ”


  1. June 19, 2013 at 1:36 PM

    Hmmmm…parcă nu ești tu! ce nu ți-a priit? :)))

  2. 6 mg
    June 19, 2013 at 5:19 PM

    Sa vezi in vino, ce veritas!…

  3. July 8, 2013 at 1:04 AM

    Poate doar simțind acut disperarea, în forma ei cea mai brutală, suntem capabili să simțim și extazul, în forma lui cea mai pură. Extinderea granițelor trăirilor fizice, emoționale, nu o putem face doar în direcția în care ne convine nouă..

    Mie haosul acesta natural îmi pare de multe ori armonios, ordonat. Dar rămâne haos, și poate e doar o impresie izvorâtă tot din nevoia de a face ordine, de a opri timpul și spațiul, de a avea puncte de reper acolo unde, de fapt, nu sunt.

    Cei care suntem acum, nu sunt cei care suntem maine, iar asta ne facem sa-i intelegem pe altii. Frumos spus 🙂 Și totuși ne încăpățânăm să ne îngrădim într-o personalitate, să zicem că „Eu sunt de aici, până aici”. O fi bine, o fi rău?


M-a strafulgerat o idee

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: