13
May
13

Scuze oamenilor muncii

M-a deranjat ceva cand am scris articolul anterior despre Isus, si desi mi-am dat seama ca nu fac bine ce fac, n-am gasit o metoda de a lamuri situatia fara a strica articolul respectiv. Ce m-a deranjat e ca l-am facut pe Isus “tamplar”, cu un sens peiorativ. Nici n-ar fi prima mea abatere in acest sens, am folosit termenul de taximetrist in loc de incult, prost sau necivilizat, de multe ori, si probabil si alte abateri pe care nu le mai tin minte.

As vrea deci sa lamuresc ca eu n-am nimic impotriva tamplarilor, sau taximetristilor, sau shaormerilor, sau badigarzilor. Nu consider ca un om este prost pentru ca e politist, sau pentru ca nu are scoala. Cred cu tarie ca orice om poate fi mai mult decat aparentele, sau decat ceea ce i-a oferit sansa, sau viata. La fel cred si in importanta prezumtiei de vinovatie, in orice domeniu, nu numai legal. Nu trebuie sa te simti prost pentru ca esti cizmar, cum nici eu nu ma simt nesimtit pentru ca sunt roman.

Acum n-o sa cad nici pe panta corectitudinii politice, ca nu imi sta in caracter, prefer sa fiu mai nesimtit decat foarte finut. Politistii, tamplarii, cizmarii, badigarzii, tatile de la ghisee, sunt niste oligofreni! Dar doar in grup, sau mai degraba statistic. Asta e adevarul! Ca exista intre ei indivizi deosebiti, foarte probabil, dar asta nu schimba ansamblul. Nu vad o problema in a prefera sa-mi petrec vremea cu ingineri de la NASA si nu cu badigarzi. Nu e vina mea ca badigarzii sunt prosti. Nu e vina nici a badigardului care nu e prost, dar asta nu e problema mea.

Ca orice om iti creezi niste sabloane in care incadrezi niste mase de oameni. Nu e gresit, atata timp cat poti vedea si copacul, nu numai padurea. Ba as zice ca e chiar imposibil sa faci altfel. Adica, eu ca om, cu timpul limitat si mijloacele limitate pe care le am la dispozitie, ar trebui sa vizitez toate atelierele de tamplarie in cautarea unui tamplar cu care mi-ar place sa discut, sau mai bine m-as duce la o universitate, unde sansele sa gasesc pe cineva cu preocupari asemanatoare sunt infinit mai mari?

Si aici intervin si alte aspecte, altfel functioneaza creierul unui om care linge timbre toata ziua, altfel functioneaza creierul unui om care citeste toata ziua. Nu zice nimeni ca ala care linge timbre nu poate fi destept, dar trebuie sa depuna un efort suplimentar pentru asta, pe cand celalalt isi antreneaza creierul obligat zi de zi. Asta aviz celor care ling timbre, ar trebui sa va ganditi bine ce repercursiuni va avea lucrul asta asupra dezvoltarii voastre.

Acum revenind la grupuri, daca ii zic unui politist ca politistii sunt prosti, oare ar trebui sa se oftice? Da! Dar nu pe mine! Pe politisti, ca aia sunt prosti, eu n-am facut decat sa spun un adevar. Ba mai mult, nu consider ca eu ar trebui sa ma chinui sa fac diferenta intre politistii prosti, si aia care nu sunt prosti. Ma refer la prima vedere. Asta e treaba grupului respectiv. Politistii trebuie sa se chinuie sa schimbe perceptia grupului, nu eu sa indoi realitatea ca sa nu le ranesc lor sentimentele.

Si asta patesc si eu, pentru ca sunt roman, si eu sunt “discriminat”. Ghinion! Nu pot sa blamez omul ca el stie ca romanii sunt hoti sau tigani, pot sa-l blamez ca dupa ce m-a cunoscut crede ca sunt prost pentru ca sunt roman, asta da. Dar in rest, eu sunt cel care ar trebui sa ma simt prost pentru ca, desi fac parte dintr-un grup, n-am reusit sa aduc acest grup mai aproape de idealurile mele, sau sa ma cobor eu la idealurile lui. A da vina pe altii pentru felul in care este perceput grupul din care faci parte e si neconstructiv si contrazice si realitatea, iar pe realitatea o cam doare la pula de dramele tale interne.

 

Advertisements

3 Responses to “Scuze oamenilor muncii”


  1. 1 picatura
    May 14, 2013 at 9:46 AM

    era cat pe ce sa intru in panica pentru stocul universal de cenusa

  2. 2 Boxatul B-Rex
    May 14, 2013 at 12:34 PM

    Interesanta si pertinenta abordarea.

    Eu as adauga (desi cred ca in mare parte nu fac decat sa intaresc cele spuse mai sus) faptul ca breslele functioneaza fiecare in parte intr-un anume registru. Adica militarii au un anume mod comun de manifestare,un altul politistii, cel mai elocvent exemplu cred ca sunt doctorii (un chirurg sau un stomatolog se pare ca nu poate sa nu fie un pic sadic) si evident ca si tamplarii, bodyguarzii, psihologii, economistii sau IT-istii.

    Cu siguranta ca fiecare luat in parte este o individualitate, indiferent de breasla, si ca exista tamplari buni sau mai putin buni, dar asta nu inseamna ca nu exista ceva ce uneste tamplarii intre ei. Deasemenea, apartenenta la o breasla te modeleaza intr-un anume sens, lucru care este dat atat de activitatea in sine, cat si de tipul de relationare la care esti expus: intr-un fel se expune relatiilor un lucrator la ghiseu, altfel un sofer in trafic, altfel un politist s.a.m.d..

    Faptul ca breasla este expusa la un anumit gen de probleme modeleaza pe fiecare individ in parte. Aceasta nu inseamna o omogenizare a indivizilor nici in ce priveste IQ-ul, nici nivelul de cultura, nici gradul de socializare (care sunt individuale), dar nu inseamna ca intr-o anumita masura nu se creeaza o “punte comuna” de abordare a problemelor de catre membrii grupului; evident totul pana la un punct.

    Nevoia de individualizare apare si in interiorul breslelor: un bucatar de shaormerie nu este acelasi lucru cu un masterchef, cum un politist de la crima organizata nu se va identifica cu unul de la circulatie in interiorul breslei, ci doar in afara ei. Cu alte cuvinte suntem mandri (sau nu!) de breasla din care facem parte pana la punctul cand aceasta devine un obstacol in calea individualizarii (si, deci, afirmarii) fiecaruia dintre noi. Alteori insa ne alaturam unei bresle doar pentru ca apartenenta la ea ne ofera motive de satisfactie (cluburi, asociatii etc).

    Aceasta nu inseamna insa sa trebuie sa ajungi sa iti renegi breasla doar pe motiv ca unuia sau altuia nu i se pare importanta sau pentru ca ceilalti membri ai breslei tale nu se ridica la nivelul tau. Eu unul, care apartin “breslei” numite poporul roman (ca parte a “supra-breslei” numite umanitate), nu imi pot renega apartenenta la acesta doar pentru ca marea majoritate a conationalilor sunt priviti de alte natii intr-un mod negativ. Am intalnit persoane carora le era rusine sa spuna ca sunt romani sau carora le era teama sa vorbeasca in limba noastra de teama sa nu fie stigmatizati.

    In calitate de roman (iarasi mi se va spune ca vorbesc despre mine ca si cum sunt centrul universului, dar asa cred ca se vad chiar si cei ce nu recunosc acest lucru), m-am confruntat cu situatii incomode in care strainii se uita circumspect la tine, insa nu am simtit ca trebuie sa retrag ceea ce ma defineste in mod definitoriu mai ales in relatia cu un strain: faptul ca sunt roman! In fapt, intrucat breasla este construita din individualitati, fiecare dintre acestea poate contribui la “taria breslei”. Carei bresle (popor) ii apartine persoana care si-a renegat cetatenia?! Cata stima de sine avea acea persoana?! Probabil ca lucrul cel mai important care face “breasla” germanilor sau a francezilor sau americanilor sau a multor altora puternica este ca sunt mandri pur si simplu de ceea ce sunt.

    Respectul de sine nu este un lucru rau! Anii de comunism si de “omogenizare” fortata a societatii romanesti probabil ca au contribuit mult la pierderea respectului de sine pentru fiecare dintre noi (chiar si pentru cei care nu au apucat multi ani in comunism, intrucat trairile parintilor si bunicilor nostri s-au repercutat in mod insesizabil, dar semnificativ si asupra acestora). Poate ca istoria (mistificata sau mitizata) a natiilor puternice le poate fi acestora de ajutor in capacitatea de a se afirma in raport cu alte natii, insa fara un minim respect de sine (individual) al fiecarui membru al respectivei comunitati, ele nu pot fi nimic din ceea ce sunt.

    Si ca sa nu mai bat campii: lucrul care face slaba aceasta natie, in opinia mea, este faptul ca ne vorbim de rau unii pe altii. Nu am intalnit pe nicaieri in lume (nici macar la cetatenii republicilor pe care chiar noi le numim “bananiere”, intr-un acces de superioritate care releva de fapt multa frustare) pe cineva care sa isi vorbeasca de rau si atat de vehement confratii. Nevoia de a te delimita de altii asemeni tie, doar pentru ca ei sunt stigmatizati, iar tu “trebuie” sa te individualizezi si sa iti arati superioritatea, este responsabila de acest lucru, insa chiar aceasta “nevoie” (frustrare) este cauza pentru care ai sansa sa ramai exponentul unei bresle slabe.

    Ce putem face?! Sa ne respectam pe noi insine, sa ii respectam pe ceilalti si cu siguranta vom deveni membri unei bresle puternice. Diferenta o poate face fiecare dintre noi!

    • May 14, 2013 at 2:14 PM

      In principiu sunt de acord cu tine, legat de vorbitul de rau intre noi, dar, in realitate, nu vreau sa am de a face cu alti romani. Ii pot sustine insa pe blog, de exemplu, atat timp cat nu trebuie sa le suport nesimtirea, lasitatea si prostia.

      Cam asta fac toti cei care sunt “mandrii ca sunt Romani” dar stau ore intregi blocati in trafic pentru ca in autobuz “miroase urat”.

      Filsofic “diferenta o poate face fiecare dintre noi”, in practica lucrul asta nu cred ca s-a intamplat vreodata. Ceea ce s-a intamplat insa a fost formarea unei minoritati suficient de puternice ca sa schimbe restul societatii, chiar daca de multe ori prin metode violente.


M-a strafulgerat o idee

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: