09
Mar
13

Dragoste de spectator

castle-1

M-am pierdut vreo luna in niste seriale americane, mai exact “The Mentalist” si “Castle”. Sunt cam aceeasi reteta, seriale politiste cu o politoaica si un consultant, nimic extraordinar, ca nici nu te poti astepta la ceva extraordinar in serialele americane, sau, ca sa fiu sincer, in orice chestie facuta de corporatiile americane. Ca sa nu mai zic de Hollywood, care in ultima vreme e doar un program social pentru evreii fara talent. Una peste alta, tipul din “Mentalistul” mi se pare un actor foarte tare, cel putin in rolul asta, sunt curios ce altceva mai poate sa joace.

Revenind la subiect, in serialele astea e o mare problema cu dragostea. Evident ca trebuie sa ai o poveste de dragoste in serial, e imposibil fara, nici naiba se uita la un serial fara dragoste. De fapt numarul de forme de arta, ca sa le zic asa, de pe lumea asta, in care nu apare macar secundar o poveste de dragoste, este extrem de redus. Asa ca ai doi protagonisti intre care te chinui sa creezi o atmosfera de tensiune sexuala, sa bagi tot felul de intepaturi d-astea romantice, si inuendo, destul de finut de obicei, ca nu vrei sa si-o traga in primul episod, ca da prost la rating.

Treaba asta functioneaza foarte bine o lunga perioada, nu de alta, dar fiecare dintre noi a avut, la un moment dat, o pasiune pentru o colega, sau o persoana din cercul de prieteni. Asa ca publicul e multumit, se uita saptamana de saptamana sa vada daca astia doi se combina. Problema e ca dupa un an, doi, incepe sa te cam sece romantismul asta exagerat. Adica sa fim seriosi, nimeni nu sta doi ani cu o persoana pe care o place, zi de zi, fara sa alunece din greseala macar odata intr-o situatie de tipul umeri-craci.

Aici, trebuie sa recunosc ca,  o mare problema o reprezinta si scenariul subtire care nu pune o piedica reala intre cei doi. Dar si asta face parte din studiul de fezabilitate al filmului. Iei o femeie care are o problema, nu una reala, gen trei sani sau doua pizde, ci una de-asta subtila, care nu e explicata niciodata cu adevarat. Eventual reteta clasica de copilarie nefericita, o moarte in familie, sau o experienta sentimentala traumatizanta. Si femeia asta ii tot da cu flit eroului, desi e clar ca cei doi se plac. Asta atinge iar un punct comun din experienta privitorului. Cu totii am avut o relatie, sau semi relatie, in care cealalta persoana a disparut fara motiv cu un papagal sau o naspeta. Diferenta e ca in realitate misterul e dat de faptul ca nu cunosti motivele, desi ele exista, in film, motivele nu pot fi prezentate, pentru ca ar strica povestea. Nimeni nu vrea o actrita principala care se fute cu un handicapat pentru ca ii e frica sa aiba o relatie cu barbatul pe care il iubeste, sau pentru ca e inebunita dupa oameni care o abuzeaza, sau pentru ca vrea o relatie care sa nu-i ofere nici un sentiment. Te face sa-ti pierzi simpatia pentru ea, sau el, dar am zis ea ca mi-e mai usor sa recunosc situatia.

Problema aici este evident finalitatea, asta da nastere la toate cacaturile. Ce faci daca cei doi se combina? S-a dus pe pula filmul! Nimeni nu vrea sa vada oameni care se cearta pentru ca unul n-a lasat capacul de la veceu jos, dau ca s-a pisat un pic pe el. Relatiile stabile, sunt plictisitoare n-au ce cauta in filme. Nu mai vorbim daca apare si vreun copil, moment in care filmul, ca si copilul, o sa vomite in sus intr-un mod complet ne-marketabil.

Cum ziceam, finalitatea e problema, si scriitorii prosti. Astia saracii se chinuie sa tot scoata tot felul de clisee ca sa prelungeasca rahatul. De obicei apare un concurent, cu care evident nimeni nu tine, desi e un pretty boy si foarte inteligent. Si nici n-ai cum sa tii cu el, ca te-ai atasat deja de rivalul lui in cele 15 episoade de dinainte. Evident ca personajul asta e nascut mort, ca nici el n-are cum sa ramana cu tipa, ca si asa se duce audienta pe pula, deci e, in final, inutil, doar o distractie. Pe langa asta, mai bagi tot felul de situatii in care cei doi indragostiti, care cu 15 minute in urma isi sorbeau din priviri transiratia dintre sprancene, uita complet ca sunt suflete pereche si se combina cu tot felul de figuranti.

Ideea e ca e greu sa faci o poveste de dragoste intr-un serial, care nu e de dragoste, dar, pana mea, eu nu sunt scriitor, m-as astepta ca aia care se dau de scriitori sa gaseasca un rahat care sa nu fie atat de evident mirositor. Si cred ca ar gasi, daca scopul nu ar fi doar audienta. Ar exista metode sa faci o pevoste de dragoste interesanta, sau complicata, sau chiar clasica si plictisitoare, dar de vine rating-ul la sfarsitul lunii si te pune patronul sa mai scoti din chiloti un absolvent de harvard sau o fotomodela cu care sa mai tarai suspansul pe inca un sezon.

Advertisements

3 Responses to “Dragoste de spectator”


  1. March 13, 2013 at 9:45 PM

    Daaa, poveștile astea secundare de iubire super-extra-amânate pot deveni rapid un punct slab al serialelor. Se mai întâmplă să îi și combine pe la al doilea sezon, de obicei maxim jumătate de sezon (câteva episoade), apoi din diverse motive (de multe ori iar neclare sau foarte slab argumentate), îî despart și mai lungesc iar tensiunea vreo 7 sezoane, ca apoooooi, în final, după atâția amar de ani să le vină mintea la cap.
    Cred că ar avea audiență și dacă i-ar combina serios mai devreme. Condiția e să fie povestea și scenariul foarte bine pus la punct, ceea ce n-au timp ăștia cu serialele.

    Mai e varianta în care se combină din primul sezon, dar moare unul dintre ei.


M-a strafulgerat o idee

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: