03
May
12

Hai sa interzicem ceva

Eu nu inteleg treaba asta cu interzisul lucrurilor. In general, dar acum ma zgandara un caz particular. Cica libienii interzic sa-l mai placi pe Gaddafi. Lasandu-i la o parte p-astia, ca sunt vai de curul lor, chestia asta s-a practicat tot timpul. Acum inteleg in antichitate, sau in evul mediu, ca acolo nu era atata falsitate. Faraonul Ramses al 2-lea il interzice pe Tutmes al 3-a, ca ambii sunt copiii lui Ra si n-au nici o relatie de rudenie. Adica e pe principiul recunoscut international ca “because fuck you!”.

In epoca mai moderna, l-au interzis pe Hitler, pe Stalin, pe Ceausescu, si probabil pe multi altii.

Intr-o democratie asta suna ca un rahat care loveste un perete. Adica, Hitler a omorat milioane de oameni, a distrus complet niste tari si in general nu s-a facut iubit de nimeni (exceptand probabil alea 20-30-50 de tari care si-au obtinut independenta colateral) asa ca hai sa-l interzicem. Stalin a adus matematica in viata publica, prin aplicarea la propriu a decimarii, adica a omorat zece la suta din ofiteri, si a tinut o tara in foame ceva vreme buna, dar ce-i drept nici nu fusese vreodata vre-o minunatie. Ceausescu a fost un cizmar care a infometat o tara si a condus un regim de sadit paranoia care functioneaza si acum.

Asa ca hai sa-i interzicem!

Intr-o democratie, care se bazeaza pe liberul arbitru al majoritatii, chestia asta mie imi indica un lucru grav. Indiferent cand de jegosi au fost astia, actuala guvernare e atat de proasta incat nu se poate ridica peste ei. Alta explicatie nu gasesc. Adica exista, dar nu e general acceptata, si cel mai probabil stupida, aia ca oamenii de mai sus au fost chiar reusiti pe post de conducatori. Altfel de ce sa-i interzici? Lasa-i sa fie in prim plan! Publica-le cartile, da-le discursurile la televizor pe banii statului sa vada toata lumea cat de penibili au fost si sa se bucure de cat de bine o duc acum.

Adica e publicitate gratuita. Nu mai trebuie sa platesti o armata de fufe si handicapati sa-ti faca brandul de tara. Brandul de tara e: “Vedeti discursul lui Ceausescu! Acum nu mai e asa! Acum e libertate, si mancare, si bautura, si pizde!”. E simplu, ei au facut deja cea mai mare parte din treaba. Cum zicea in Dune, cea mai desteapta carte pe care am citit-o, ca mai mult nu ma duce capul: pui un tiran, il lasi sa-i futa pe iobagi, si apoi vii tot tu si ii eliberezi. Functioneaza in orice situatie.

Dar cand tu ii interzici pe cei mai urati (nu la fizic) oameni din tara ta, ceva e clar in neregula. Cum ziceam: ori esti penibil si ti-e frica ca nu o sa poti concura nici cu aia, deci nu e democratie, ori consideri ca populatia e cretina, deci iara nu ai ce cauta sa conduci un stat democratic, ca esti tot un mic Stalin, sau Hitler, sau Ceausescu.

Advertisements

5 Responses to “Hai sa interzicem ceva”


  1. May 3, 2012 at 11:37 PM

    Yes, that’s the point !

  2. May 4, 2012 at 6:07 PM

    Metoda interdictiei impiedica sa vorbesti despre “un trecut neplacut”. Sa vorbesti despre ce s-a intamplat acolo este dificil. Este mai usor de interzis. Poate ca este si o nevoie sa vezi ce s-a intamplat dar si frica sa nu revina. Prin interdictie se urmareste un pact denegativ in care frica este dominanta. Intrebarea este: “Se poate vorbi?”

    • May 4, 2012 at 10:39 PM

      In filmele americane psihologul iti zice tot timpul sa-ti infrunti frica, nu sa te faci ca n-ai nici o problema. Pare sa functioneze, caci traumele raman, iar necunoasterea situatiei care a dus la trecutul ala nefericit nu poate face decat sa ajute repetarea lui. Ce-i drept n-o sa mai fie comunismul, o sa se cheme altfel, dar tot aia o sa se intample.

  3. 4 dan
    May 6, 2012 at 6:00 PM

    cum am inteles si din ce ai scris tu: primul semn de frica e ca incepi sa interzici.

    • May 8, 2012 at 3:46 PM

      Sa pui in cuvinte pare sa fie ceea ce vorbim. Interdictia sau repetarea istoriei sunt acte. Noi, ca societate, ne comportam ca si cum comunismul nici nu a trecut pe aici. In fapt, el ramane prezent si cand te urci in autobuz si cand intri intr-o scoala. Este drept, in lucruri mici. Dar ce este cu adevarat grav este sentimentul de vinovatie pe care il aduce. Ne este frica sa vorbim despre vinovatie. Preferam sa o traim in economie, politica, societate.


M-a strafulgerat o idee

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: