15
Mar
12

Crestearea viermelui de corporatie

Povestea incepe cu un mare noroc: Ai trecut de ultimul interviu de la Super Dooper Cool INC! Si asta la numai o luna dupa terminarea scolii. Ai primit un rucsac colorat cu brand-ul Super Dooper Cool INC, iar mata plange extaziata si isi suna toate prietenele ca sa se dea mare.

Nu prea stii tu cu ce se mananca corporatia, dar trebuie sa fie ceva minunat daca invarte miliarde de dolari. Daca mai face si procesoare sau cine stie ce gadget la care ai visat de cand erai mic, e clar ca o sa intalnesti o gramada de oameni destepti, si ca o sa ai ocazia sa inveti si sa cresti si sa te afirmi. De fapt ti s-a confirmat si la interviu chestia asta. Deci e exact ce visai.

Prima jumatate de an e un pic confuzanta, nu prea intelegi cum se invart diversele rotite la care lucrezi, nici nu primesti mare lucru de facut ce-i drept, dar esti entuziasmat si inveti lucruri noi. Esti incojurat de oameni super destepti, care vorbesc limbajul expertilor, piperat cu o multime de acronime, si diverse glume pe care din pacate tu esti prea nou ca sa le gusti. Dupa jumatate de an, deja esti destul de bine infipt intr-o echipa, ai inceput sa lucrezi cot la cot cu ceilalti, desi mai ai unele necunoscute, iti dai toata silinta si duci treaba la bun sfarsit. Sefii sunt foarte multumiti de tine si iti spun asta.

Dupa doi ani incepi sa ai impresia ca proiectul la care lucrezi e facut mai mult din scuipat si banda adeziva, decat din titanium si lasere cum credeai la inceput. Oricum esti multumit ca esti apreciat, ai primit si o mica marire de salariu, si esti sigur ca vei primi un rol mai important. Dupa inca o luna cel mai lent coleg de la proiect ti-e pus sef, ca are vechime mai mare. Dupa inca o luna, te pune dracu’ sa vorbesti cu un coleg abia venit si afii ca are salariu dublu. Asa aflii ca bugetul pentru mariri si ala pentru angajari n-au nici o legatura, o importanta lectie de viata.

Dupa patru ani lucrezi inca la acelasi proiect facut din scuipat si banda adeziva, numai ca acum ai fost instruit sa le legi cu sfoara. Deja esti om mare, ai 2 sedinte zilnice, una saptamanala si una lunara. Mai ai un raport de activitatea, lunar, daca ai noroc si nu e zilnic, si 2 evaluari pe an, la care iei scor mare cand nu exista buget de mariri, si scor mediu cand exista buget de mariri. Chiar daca ai vrea sa faci ceva, nu poti din cauza intreruperilor. Asa ca nici nu-ti mai bati capul. Depui in scarba un efort minim ca sa atingi termenele, plus 2-3 saptamani. Asta cand nu se schimba oricum din cauza altora. Realizezi totusi ca tu n-ai nici o responsabilitate. Fara o oarecare libertate era si imposibil sa ai responsabilitate. Nici nu-ti mai bati capul. Nu e treaba ta sa faci nimic. Daca corporatia n-ar fi multumita de tine ai fi cu siguranta anuntat la raportul saptamanal, sau cel lunar, sau la cele 2 evaluari anuale.

Dupa sapte ani ai ajuns la nivelul in care faci tot posibilul sa nu te apuci de munca niciodata. Mai ai rare atacuri de panica in care realizezi ca ai uitat sa pui macar o pioneza la proiectul din scuipat, banda adeziva, sfoara, super-glue si pioneze. Bagi cate o ora de munca intensa pe saptamana dupa care te lasi pagubas, dar te cam astepti ca la sedinta de luni incompetenta ta sa fie discutata. La sedinta de luni aflii ca esti deja inaintea celorlati, din cauza unor probleme neprevazute, si destul de neclare. Saptamana asta in loc de ora de munca pentru companie bagi o ora de probleme si iti juri in barba ca de luni te duci la interviuri. Peste sase luni la evaluare ti se spune ca te-ai descurcat bine, dar ar fi bine sa fii un pic mai entuziast. Deja il injuri printre dinti pe handicapat.

Acum e criza. Nu se mai fac angajari. Nici macar nu se mai angajeaza in locul celor care pleaca. Asta te face o rotita extrem de importanta, din simplu motiv ca nu concurezi decat cu un scaun gol. Desigur, atunci cand o sa se dea oameni afara, e posibil sa fii pe lista. Pe de alta parte tu nu te-ai luat la cearta cu nimeni, n-ai suparat pe nimeni, plus ca toata lumea te cunoaste, ca in timpul tau liber destul de extins te-ai cam conversat cu toti pe la bucatarie sau tigare. Asa ca… cine stie?

Advertisements

4 Responses to “Crestearea viermelui de corporatie”


  1. March 16, 2012 at 8:26 PM

    Eu cresc șerpi la sân! Cum cresc mari, cum mă transformă în Euridice!

  2. March 16, 2012 at 10:03 PM

    Viermele ăla din desen arată de parc-ar fi înghițit un bolovan. Sau aia-i burta? Apăi mai ai nițel și m-ajungi dacă atâta burta ai 😀

  3. March 20, 2012 at 12:54 AM

    Eu nu mai citesc d-astea corporatiste la tine, ca ma panichez.


M-a strafulgerat o idee

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: