07
Mar
12

Lasitate

Sunt cateva repere pe care societatea umana le-a descoperit de-a lungul timpului, si la care fiecare individ re raporteaza intr-un fel sau altul: frumusete, intelepciune, bogatie, curaj. Daca in cazul primelor clasa conducatoare are, de cele mai multe ori, un interes de a le scoate in fata, curajul este in cu totul alta categorie.

Frumusetea este batuta pe toate muchiile, pictata pe toate gardurile, este promovata si raspromovata, iar in jurul ei s-au dezvoltat industrii de mii de miliarde. Intelepciunea este si ea ignorata de multe ori, dar ocazional este necesar sa fie promovata, spre exemplu in cazul unor conflicte, sau cand vrei sa obtii un avantaj tehnologic (economic), in ciuda dezavantajelor clare pe care le ofera: un electorat intelept. Bogatia este mirajul care ii opreste pe aia saraci sa infiga furca in aia bogati, in speranta ca vor reusi si ei sa ajunga acolo. Curajul nu creeaza decat probleme. El nu-si are locul in societatea moderna pentru ca incalca legile scrise si nescrise, pentru ca ameninta stauus-quo-ul, pentru ca-i obliga pe cei care ne conduc sa demonstreze ca-si merita soarta.

Ca individ fiecare se raporteaza la reperele astea. Orice om se intreaba daca e frumos, sau daca nu e, cum poate deveni mai frumos, mai sexy, mai dorit. Tot asa si cu intelepciunea, tot asa si cu bogatia. Evident orice slabiciune la oricare din capitolele de mai sus iti creeaza niste probleme psihologice, pe care trebuie sa le rezolvi, intr-un fel sau altul, trebuie sa-ti accepti conditia, sau sa-ti gasesti niste scuze, in cazul in care vezi ca nu poti ajunge unde vrei. De aici apar tot felul de traume, si cu ele, tot felul de acrobatii in gandire pentru a-ti ascunde uratenia, prostia, saracia sau lasitatea de altii.

Curajul mi se pare totusi un caz aparte. El este un lucru mai putin constient, este un sentiment mai animalic, este o manifestare a unor porniri mai hormonale, a dorintei de lupta si de victorie si de risc. Daca in copilarie curajul este un criteriu principal de evaluare (ala care fuge in loc sa-si ia bataie, sau nu merge in cimitir cu prietenii, este un las), cel putin pentru baieti, odata cu inaintarea in varsta si scaderea nivelului de hormoni, precum si dezvoltarea mecanismelor de rationalizare, si de a tehnicilor de scuzare, curajul devine aproape nesemnificativ. Cum ziceam, mi-e greu sa cred ca nu e si o presiune sociala sa fii un las. Cine are interesul ca poporul sa fie curajos, sa-si asume riscuri, sa lupte cu forte mai mari decat el? Curajul este o amenintare pentru ordinea sociala.

Luand ca exemplu arestarile de la LulzSec trendul de lasitate din comentarii este evident (nu numai pe Zero Stiri), si am mai zis ca romanii sunt lasi, dar asta e alta poveste. Niste baieti au dat jos niste site-uri si au fost arestati pentru ca seful lor lucra cu FBI-ul (ma intreb daca de la inceput). Se comenteaza ca da, daca te pui cu FBI o patesti. Se rade de naivitatea oamenilor astia. Atitudinea generala e de bucurie ca au fost prinsi si arestati. Asta e mersul lucrurilor, asa trebuie sa se intample! Nu te pui niciodata cu aia care au bani, sau arme, sau sunt mai mari ca tine, sau au curaj. Nu e anormal sa fi las, nu e anormal sa nu ai curaj sa te lupti pentru ideile tale. Unde s-ar duce lumea asta daca n-am asculta de aia mai puternici? Daca am incerca fiecare sa ne traim viata pe care o vrem ignorand pericolul? Capul plecat….

Lasitatea are o influenta extraordinara asupra gandirii unui om. Ea se manifesta in orice, in orice discutie, legata de orice subiect. Nu zice nimeni ca nu ar trebui sa fi las, asta e alta discutie. Eu sunt las! Dar o stiu, o accept, o inteleg! Dar macar imi pot pastra gandirea libera, pot gandi fara a-mi proiecta propria lasitatea in orice subiect, Si poate, cine stie, pentru ca stiu ca e acolo, la un moment dat o sa renunt la ea si o sa lupt si eu cu valurile. Asa ca ganditi-va fiecare cat de lasi sunteti, si dupa ce faceti asta, ganditi-va la parerea voastra despre un subiect care conteaza pentru voi, si incercati sa intelegeti cat din parerea voastra legata de acel subiect e de fapt frica? Si cand va trece frica contactati-ma, iar eu vin cu furcile, si daca suntem suficienti poate putem schimba clasa asta politica in care nu crede nimeni. Asta daca nu ma aresteaza inainte pentru acest comentariu nevinovat.

Advertisements

1 Response to “Lasitate”


  1. March 8, 2012 at 7:15 PM

    Frumos ne șade, Decsule, io vorbesc de curve, tu de lași. Apăi de Bine, Adevăr și Frumos cine se mai ocupă?


M-a strafulgerat o idee

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: