24
Feb
12

O mama de bataie

O fi din cauza ca am imbatranit eu sau lumea, si prin lume inteleg Romania, a devenit foarte pacifista?

Tin minte in perioada mai haotica din copilaria/tineretea/prima batranete a mea ca bataia era o chestie destul de comuna. Nu vorbesc de bataia educationata, numita pompos “bataia e rupta din rai”, ca aia presupun ca s-a redus drastic, altfel n-ar fi atati copii isterici pe strada. Vorbesc de bataia aia din fata blocului, sau din cluburi, sau de oriunde. Nu e ca si cum un loc ar fi nepotrivit pentru bataie. Ca bataia nu e ca sexul sau cantatul la mandolina, sa te pregatesti dinainte, sa aranjezi frumos patul si sa astepti audienta. Bataia e ceva rapid si decisiv, la care ori te bagi ori nu te bagi. Dupa aia, ce-i drept, poti sa zici ca nu te-ai bagat din cauza ca nu voiai sa-ti strici freza, sau maniciura, sau alte chestii de ghei.

Mi-e dor de o bataie. Unii probabil citesc asta si zic: “Alt malac care vrea sa mardeasca niste fraieri!”. Dar nu e asa, eu nu cred ca am castigat vreodata o bataie. Cel putin nu asa decisiv. In schimb am muscat asfaltul serios de cateva ori, lucru care m-a invatat ca in viata nu e bine sa te repezi cu fata in asfalt. Mai ales daca nu te confrunti cu niste sportivi plini de fair-play si iti mai iei si niste pantofi in gura dupa ce te-ai bagat la somnic pe asfalt.

Eu am crescut cu bataie. Nu m-a intrebat nimeni daca vreau sau nu, dar era la moda. Mai ales cum in generala eram inalt si pampalau tot timpul imi luam pumni si suturi de la smecheri. Astia mici au trecut prin viata ca gasca prin apa. Nu pot sa zic ca mi-a facut rau, pana la urma, desi am avut niste perioade destul de stresante. Macar am invatat ca oricand iti poti lua un pumn in fata care sa-ti zdruncine definitiv parerile legate de cauza si efect. Toata treaba era oricum psihologica, cocalarii astia de cartier nici n-au idee cata psihologie aveau in ei. Adica la bloc ne bateam ca chiorii intre noi, dar daca ne dadea unul o palma pe strada ne era frica sa i-o dam inapoi, ca se presupunea ca e smecher. Pare simplu, dar realizarea ca nu era chiar asa a durat multa vreme.

Apoi am inceput sa mai si dau. Cum nu m-am antrenat niciodata si nici n-am fost musculos din nastere, de cele mai multe ori mi-o luam. Asta e. Dupa o saptamana cand nu ma mai durea nimic, viata devenea neasteptat de roza. Mi-am facut niste prieteni buni cu ocazia asta. Nu cu aia care ma bateau, ca eu nu iert pe nimeni, cu aia din cauza carora mi-o luam de obicei. Ca eu nu prea eram violent. S-a meritat. N-am pierdut decat o zi din memorie, din cauza unui pumn in cap, si m-am ales si cu niste cicatrici, nu foarte vizibile, dar pe care pot sa le arat la nevoie, ca sa ma dau drept macho.

Acum mi se pare ca lucrurile au evoluat in directia in care, daca zici ca te-ai batut in viata ta, esti privit ca o persoana cu tulburari de comportament. Asta probabil din cauza ca stau de atatia ani printre programatori care au trait cu mamele pana la 29 de ani. Asa ca muie! Vi se pare deplasat sa te bati n-aveti decat sa va miscati cururile zbarcite departe de persoana mea. Nu sunt eu de vina ca traiti intr-o bula si realitatea vi se pare deranjanta. Bataia este cea mai universala metoda de comunicare si un antidepresiv natural, si daca o dai si daca o iei. Plus ca iti pune adrenalina in miscare. Unii sar legati de elasticul de la chiloti de pe poduri ca sa fie macho, altii prefera doi pumni in gura ca sa isi puna sangele in miscare. Macar alegerea mea nu e complet cretina. La ce iti foloseste bungee jumpingul in viata? Ca iara am uitat!

Advertisements

6 Responses to “O mama de bataie”


  1. February 24, 2012 at 10:31 PM

    Bună bătaia, sunt de acord, dacă vrei pot să te pun în legătură cu niscai punkiști, ceva, să-ți mai pună sângele în mișcare.
    Altceva mă intrigă pe mine: tu faci sex cu audiență? Și domnișoara e de acord să-și arate curul spectatorilor? Să-mi zici cât e biletul dacă-i așa:D

  2. 3 John Doe
    February 24, 2012 at 10:37 PM

    Cum zicea unu
    ca pacifismul ar fi masturbare intelectuala.

  3. February 27, 2012 at 11:23 PM

    Am observat si eu asta, sa stii. In mod normal, n-as zice ca e un lucru rau neaparat (la o adica, cocalarii si smecherii din cartier ma scoteau din sarite), insa apare problema caderii in cealalta extrema, cand nimic nu se mai rezolva pe fatza si totul are iz de telenovela. Diplomatie exagerata, ipocrizie la maxim.

    As zice ca eu ma bateam cu un coleg, cand eram mai pitica. Dar adevarul e ca eu il bateam pe el, el doar ma enerva :)) Nu stiu ce o fi mai aiurea.
    Imi place poza :)))


M-a strafulgerat o idee

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: