23
Feb
12

egocentricii

Bai eu nu ma prea vait de ceva vreme. Am descoperit in timp ca vaitatul asta e neconstructiv si provine dintr-o speranta prosteasca ca cineva, nu stiu cine, va veni sa “ma puna pe calea cea buna”! M-am prins si eu ca nimeni nu ma intelege, nu pentru ca as fi vreo personalitate extrem de complexa, ci pentru ca nimanui nu-i pasa. De aici titlul. Asa ca m-am invatat sa fac chestii numai dupa capul meu, si putinele pareri pe care le cer, le cer mai mult asa sa vad daca s-a mai schimbat ceva in parerea unuia sau altuia. Sau pentru a afla daca in gandirea mea exista vreo eroare d-asta de prost gust pe care orice prost, mai putin implicat, o poate identifica cu usurinta.

Pe mine ma seaca serviciul asta al meu ceva de speriat. La discutii d-astea mondene le-am spus asta parintilor, fara sa ma astept la vreo revelatie. Azi ca tot eram in toane proaste ii zic iar lui mama, cand ma intreaba, ca sunt satul pana peste cap. Raspunsul: “Ei lasa! Macar mai stai pana trece iarna.”. Parerea lui tata: “lasa ca altii se vaita ca muncesc pe rupte. In ziua de azi e important un servici, mai ales unul bine platit si lejer ca al tau.” Niste ineptii luate parca de pe spatele pungilor de seminte. Ajutorul oferit prin sfaturile astea: ZERO! Piedica morala: DE NEPRETUIT! Mai este, bineinteles, si tampenia clasica: “Anul asta vreau sa joc la tine la nunta!”

Say what??? Ce cacat s-ar intampla daca, inainte de a-mi oferi aceste sfaturi de viata nepretuite, macar m-ati intreba ce cacat as vrea si eu sa fac? E greu a? E greu sa te gandesti ca un alt om poate are alte dorinte! Daca n-ar fi in familie, as zice ca nu va pasa, si mi-as vedea de treaba mea, dar asa…

Sau poate asta nu e treaba familiei, sa se intereseze de fetisurile tale. Poate mi-ar trebui un prieten care sa ma ajute in putinele momente in care nu mi-ar strica. Dar ghici ce? Toti au probleme mult mai mari decat persoana mea. Cel putin in viziunea egocentrica. Nimeni n-are timp sau chef sa se gandeasca la problemele altuia. Singura incercare, jenanta de altfel, de a ajuta pe cineva este cand sunteti in acelasi rahat. In rest? “Imi bag pula, eu am 2 copii de hranit, nevasta-mea nu mai vorbeste cu mine ca am batut-o si a pierdut si Steaua! Si asta se vaita ca are probleme!”

Probabil ca imi trebuie cineva cu mai putine probleme decat mine, unul care sa zica: “Vai saracul! Mi se rupe inima! Ia sa incerc sa imi misc neuronul si sa-i dau vreun sfat.” Un Rokefeller ceva. Un Kenedy. Un vizionar ceva. Gen ala care a reusit sa futa prima gaura patrata. Poate ca asta ar ajuta! Sau poate ceva pasarica, ca asta vindeca orice (nu voiam sa mentionez asta, dar nu vreau alte sfaturi stupide).

Dar gata cu melancolia. Asta e armata asta e razboiul. Nu e cine stie ce armata, si are un singur membru pe post de general, soldat si arma, dar cu asta trebuie sa ma lupt, asa ca:

Advertisements

12 Responses to “egocentricii”


  1. February 23, 2012 at 8:31 PM

    Ay, Dex, eu ti-am zis sa fugim in Cartagena, dar tu ai zis sa nu mai spun de-ale mele.Ti-am spus ca sunt cea mai mare realizare a ta! Tu ai zis sa nu mai stric clasamentele tale! Asa ca n-ai decat sa zaci la serviciul tau!
    P.S. Valizele din poza ce inseamna?

    • February 23, 2012 at 8:45 PM

      Cred ca asta e cel mai pe langa subiect post posibil! Doar daca nu voia sa demonstrezi ca egocentrismul e bine sanatos.

      • February 23, 2012 at 8:54 PM

        Ay, vrei sa zici că nu esti mai egocentric ca mine? Bine, ia niste sămânță de egocentrism, las-o la macerat trei zile în oțet de leuștean, apoi amestec-o cu trei lindeni culese pe lună plină din părul unei țigănci cu ochii tulburi, apoi amestecul tine-l în dorhot de mesteacăn, apoi smulge trei pene de piropopircăniță, fă-ți un evantai, așază-te în hamac și numără. Nu mai știu exact până la cât…

  2. February 23, 2012 at 10:13 PM

    Ohoho, Dexule, cât de bine pricep ce zici tu acolo, chiar și așa, cu ochii lipiți de somn.
    Eu am reușit performanța de a-i face să nu mă mai întrebe de măritiș deloc. Iar de vreo 2-3 luni când le zic că-mi dau demisia nu mai comentează nimic, îmi spun numai „treaba ta, faci cum dorești”. Acuma sincer, habar n-am cum am reușit că n-am aplicat niciun fel de tactică deosebită, doar chestii neplanificate și-am fost destul de sinceră: n-am mai fost pe acasă de mai mult de juma de an și le-am zis că nu am când, sunt prea stresată cu munca și în uichend vreau doar să zac și să mă îmbăt și nimic mai mult, îmi închid telefonul câteva zile la rând și le spun c-o fac tocmai pentru că am nevoie de momentele mele de sălbăticie și liniște plus că au ochit niște cearcăne și ochi triști plus că atunci când mă întrebau de muncă îi rugam să schimbăm subiectul că îmi displace. Într-un final par a fi acceptat ideea. Dar probabil e ceva de fațată, sunt învățați să gândească altfel și nu cred că vor accepta vreodată treaba asta cu adevărat.
    Cât despre prieteni și sfaturi, hai mă Dexule, ești aproape bătrân și încă mai crezi că-i pasă cuiva de tine suficient cât să se gândească la problemele tale? Io am încetat demult să am impresii din astea. Prietenii îs buni să-i scoți la bere și fiecare vrea să uite de-ale lui, nu să fie împovărat și de-ale tale. Care probleme ale tale sunt oricum niște fițe în comparație cu ale lor că ei sunt omi mari și trecuți prin multe, nu ca tine. Hai că-ncep să mă enervez când mă gândesc la subiect, mai bine merg să caut ceva haleală prin frigider.

    • February 23, 2012 at 10:56 PM

      Am crezut si eu ca i-am dresat acum ceva vreme cand ziceau merci ca nu m-am aruncat de pe vreun bloc si ca am prins un an la noul servici. Dar astia batrani uita repede. Cu prietenii sunt de acord la ce zici, numai ca n-ar trebui sa se numeasca prieteni, ar trebui sa se numeasca anturaj, sau persoane apropiate prin conjunctura. Iar de problemele altora… sunt receptiv, dar m-am saturat de cacaturi care se intand pe ani de zile fara o minima imbunatatire.
      Chiar vorbeam azi cu o prietena relativ de diferentele dintre femei si barbati. Unii rad rezerva strategica de tuica, altii se indoapa. Te las sa ghicesti singura care cum. :p

      • February 24, 2012 at 10:37 AM

        La mine-i grav: io mă și îndop și mai și beau 😀
        Dexule, io zic să-ți dai demisia. Dacă ai suficienți bani în cont cât să trăiești 4-5 luni fără job dă-ți demisia. De muncă îți găsești, mintea te duce, experiență ai, n-ai copii de crescut și guri de hrănit. Că ori te arunci de pe bloc, ori faci dracului vreun atac cerebral și o să trebuiască să-ți dau supă cu lingurița dacă nu faci ceva 😀
        Și dincolo de faptul c-o să ajungi la un alt job care în ceva timp o să-ți fută zilele la fel ca ăsta măcar o să ai 1-2-3 luni de frecangeală până atunci. Io tare mi-aș dori așa ceva! Plus că acum e cam momentul să faci asta, cât încă ești tinerel și marfă bună de uzitat pe piața muncii. La 45 de ani n-o să mai ai tupeul să pleci dintr-un loc de muncă fără să-ți găsești altceva înainte, acuma poți s-o faci.

  3. 9 kenny
    February 24, 2012 at 11:01 AM

    ” The results of the study suggested when you get rewarded based on how well you perform a task, as long as those reasons are made perfectly clear, rewards will generate that electric exuberance of intrinsic validation, and the higher the reward, the better the feeling and the more likely you will try harder in the future. On the other hand, if you are getting rewarded just for being a warm body, no matter how well you do your job, no matter what you achieve, the electric feeling is absent. “

  4. February 27, 2012 at 11:06 PM

    Eu zic sa iti gasesti un prieten care sa fie pasionat de probleme(le tale). Nu e musai sa ii si pese de tine extraordinar de mult, da’ sa stie si sa ii placa sa asculte oamenii.
    Inteleg egocentrismul si parca nici nu ma mai mira. Cred ca ceva comediant din asta a evidentiat intr-un show faptul ca daca ii spui unei femei problemele tale, ea va empatiza cu tine si modul de raportare va fi ,,da, te inteleg, si eu am trecut prin asta anul trecut, si sa vezi ce s-a intamplat signingiege”, iar daca ii spui unui barbat va incerca sa gaseasca o solutie. Eu m-am convins ca nu e asa, nu neaparat, desi… in general, se aplica. I-am spus unui amic ca in urma cu zece minute mi s-a facut rau si era sa lesin inspre strada (adica nu pe trotuar, circulau masini etc) si reactia a fost ,,da, sa vezi ce am patit si eu cand mergeam spre casa, saptamana trecuta blablalbla”. 🙂 Faza e ca inca imi era foarte rau. Atunci pe moment am fost extraordinar de frustrata vizavi de egocentrismul omului, dar mi-am dat seama ca pur si simplu asa suntem. Nu e vorba ca nu i-ar fi pasat sau ca nu are un suflet bun, insa egocentrismul e o parte importanta a noastra, iar asta ne confera o stare de inconstienta cand vine vorba de ,,celalalt”.


M-a strafulgerat o idee

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: