24
Jan
12

interviuri

Simt ca se apropie perioada aia, din viata oricarui om, in care va trebui sa ma prostituez intelectual pe la niste interviuri. Desi sunt candidatul perfect, ala pe care chiar il doare undeva de unde lucreaza, singura lui intrebare existentiala fiind: “dar de ce mama dracului lucrez?”, trebuie sa recunosc ca interviurile nu mi-au placut niciodata. De ce?

In primul rand ca eu sunt prost la interviuri, daca nu cumva oi fi prost si atat!? De fiecare data imi dau seama acasa ca am scapat niste ineptii. Asta probabil de la “beer lag”, afectiunea aia mai putin cunoscuta datorata lipsei de bere din sistem, ca doar nu e frumos sa te betivanesti inainte de interviu. N-am fost la nici un interviu care sa mi se para ca mi-a evaluat in vreun fel cunostiintele sau capacitatea de munca.

In al doilea rand ca trebuie sa vorbesc cu fetele de la HR. Aici e o senzatie d-aia dubioasa, gen cand ti se scoala ca vezi o poza cu bunica-ta din tinerete. Vorbesti cu o fata, de multe ori atragatoare, pe care nu te-ai da inapoi as o inviti la o cafea (sau un miriapod uman, sau ce mai practica tineretul in ziua de azi), dar iti dai seama ca e prea proasta si mai are si puterea sa-ti distruga sansele de angajare. HR-ul e oricum cel mai parazit departament din orice corporatie, nu cred ca se compara nici la incompetenta, nici la nepotism, cu nici un alt departament posibil, sau imaginar.

In al treilea rand ca la interviul tehnic vei avea ocazia sa-ti cunosti cel mai prost si frustrat viitor coleg. De obicei e unul d-ala caruia ii atarna parul din nas, imbracat cu pulover (motiv de executie din start, in lumea mea) si cu blugii cu 2 numere mai mici, indesati estetic in fundul cu forma de scaun ergonomic. Ca sa nu fiu carcotas, la firmele mai mici poti intalni direct managerul/patronul/programatorul sef/lumina calauzitoare a universului/pastratorul secretelor antice a carui principala nedumerire e de ce nu stii toate timpeniile de care a citit el pe net si de ce nu ai vrea sa muncesti 12 ore pe un salariu la negru. Respectivul isi va compensa dimensiunea redusa a penisului printr-o serie de intrebari cretine, pe care alti cretini, ca el, le-au gasit intr-o carte si le-au postat pe internet.

In al treilea rand, continuare, tot interviul tehnic. Vei fi atent testat dupa standardele NASA, vei rezolva teste pentru oameni cu dimensiuni craniene mutante, totul pentru o slujba care presupune saparea si astupare de santuri, 8 ore pe zi. “Stimate candidat, noi la minunata noastra firma i-am implantat unui pacient doi dinti in cur! Acum trebuie sa-i scoatem acesti doi dinti conform standardelor stomatologice, pe care le respectam cu strictete, adica prin gura! Cum ai rezolva aceasta problema?”. Evident ca: “L-as cauta pe idiotul care a implantat dintii, i-as scoate eu toti dintii dupa care l-as pune sa-i inghita si l-as ruga sa incerce sa-i pishe!” nu este un raspuns agreat, desi, tehnic, corect.

In al patrulea rand te intalnesti cu mega managerul galactic, singura persoana din firma cu care nu te vei mai intalni niciodata pe durata intregii tale cariere. Vorbim de o eminenta cenusie a carei inteligenta iesita din comun este hranita zi de zi cu sedinte, prezentari in Powerpoint si Excel, telefoane si calatorii cu avionul. El nu stie pe ce post vei lucra, nici ce vei face, nici ce inseamna numele postului, nici care sunt colegii tai, dar hei: “Daca e platit milioane, e din cauza ca e extrem de destept!”

In al cincilea rand eu nu ma vad nicaieri in urmatorii cinci ani, sau poate la spital bolnav de cancer. Eu nu sunt atat de prost sa cred ca voi sunteti “o mare familie”, “un leader in domeniu”, “un mediu competitiv, cu oameni tineri si pasionati, promovati pe criterii de merit”, si chiar daca as crede, tot nu mi-ar pasa, eu am venit sa muncesc pentru bani nu pentru imbratisari sau statui, pentru aia ma duc in baruri si in parc. Eu n-am nici o parere despre cum ma voi integra, pentru ca n-am cunoscut decat un coleg si un manager si pentru ca prezentarea voastra legata de  firma a fost una extra fantezista, desi sunteti tot niste rotite sictirite ca si mine, care si-ar baga picioarele imediat ce apare o pozitie mai buna. Asa ca terminati bulshit-ul, spuneti-mi cati bani imi dati, luati-ma o luna de proba si dupa aia vedem daca mai colaboram sau nu.

Este ca am idei revolutionare?

Advertisements

2 Responses to “interviuri”


  1. January 25, 2012 at 8:55 AM

    păi…. ne vedem peste 5 ani.
    poate o să fim colegi de salon 🙂

  2. January 25, 2012 at 11:30 AM

    😀
    Sper sa nu ne vedem mai devreme pe la fortele de munca :))


M-a strafulgerat o idee

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: