23
Jan
12

shopping-ul nu e un hobby

Am avut de curand ocazia sa fiu intr-o camera cu 3 femei frumoase, lucru extrem de rar pentru un programator aflat la a 2-a batranete ca mine. Si din fericire pentru ele mai erau si altii in jur. Una peste alta, ai multumesc lui Dumnezeu ca mi-a mai amintit cum arata specia respectiva, probabil ca sa-mi faca in ciuda, dar oricum, nu ajungi la un metru de o femeie frumoasa in orice zi, mai ales daca ai antecedente.

Totusi, asa cu dragoste, fara a vrea sa deranjez pe cineva, in speranta ca poate-poate vreuna ar iubi oamenii in uniforma de corporatie:

Shopping-ul nu e un hobby!

Ce pizda masii, sunteti cretine? La un hobby trebuie a existe:
1) un efort personal
2) o satisfactie in urma acestui efort

La shopping care e efortul? Sa cumperi o tampenie, in detrimentul altei tampenii? Sa rezisti mai mult la un marketing decat la altul? Sa ai puterea inumana de a nu cumpara toate cacaturile din magazin, ci doar alea, care, printr-un cumul de idiotenie, frustrare si spalare pe creier, ti se par tie mai interesante?

Si care e satisfactia? Ca ai cumparat o chestie? Pe bune! Tu si restul planetei asteia ati cumparat fix aceeasi chestie, facuta intr-o fabrica care produce 10.000 de chestii similare pe zi!? O fi bine a fii o victima a corporatiilor si a sistemelor, deloc subtile, de marketing, a.k.a. manipulare in masa de cea mai joasa speta, pentru cei mai prosti reprezentanti ai speciei?

Daca mai dau peste o femeie pasionata de shoping o sa-i dau una peste bot. In felul asta o sa dezvolte, in timp, un hobby sanatos de auto-aparare! Cum ziceam, efort! Si nu e un efort mic sa iti poti lua un pumn in gura de la un dubios cu 30 de kile peste tine. Si satisfactie! Cand il pui la podea pe respectivul dubios, in scopuri mai mult sau mai putin sexuale.

Asta e partea subtila la un hobby! Tinzi spre niste realizari! Sa dau niste exemple simple: Am prins un peste de 200 de Kilograme! Am urcat un munte de 500 de metrii! Am futut un negru de 45 de cm!

Nu se intampla in fiecare zi. E un efort continuu, si efortul in sine iti provoaca o placere, nu pot nega asta, mai ales daca ai deja un negru de 25 de cm (aici merge si alb). Dar ai o realizare, ai facut ceva, ai ajuns un pic mai sus. A cumpara haine pe care le porti o data nu e o realizare, chiar daca in tampenia ta, pe moment ti se pare, iara si iara, ca haina aia e cea mai frumoasa chestie pe care o sa o porti vreodata.

Orice om cu jumatate de creier nu se poate pacali la infinit cu acelasi lucru. Nu poti sa lacrimezi de uimire de fiecare data la acelasi penis! Decat daca ai sub 9 ani, caz in care ar trebui oricum sa suni la 112. Deja la 25 de ani esti la minim a 25-a pereche de pantofi, la a 25-a geanta, la 50-a bluza, etc…

Indiciu: Sunt toate la fel!!!!!!

Nu mai asculta toate tampeniile si gaseste-ti un hobby adevarat! Fiind un articol axat spre femei recomand: croshetat, gatit, spalat, calcat, asteptat barbatul cu masa calda, si alte activitati specifice sclavilor benevoli.

P.S. Ar trebui sa primesc fonduri nerambursabile de la UE pentru toate articolele astea care le scriu pentru emanciparea femeilor!

Advertisements

15 Responses to “shopping-ul nu e un hobby”


  1. January 24, 2012 at 1:29 AM

    Si daca depun efort, dar nu obtin placere, ce o fi oare? 🙂 Daca tot vorbim despre shopping, simt nevoia sa ma laud: am avut recent cea mai scurta sesiune de shopping (ma refer la haine), a durat fix 7min sa imi gasesc, probez si cumpar o pereche de pantaloni :))) (am probat doua perechi de fapt, dar ce vreau sa spun e ca am fost mega-rapida) 😀 :))

    Ar trebui sa existe mai multi termeni care sa ilustreze modul in care ne ocupam timpul liber. Multe femei isi obtin placere mergand la cumparaturi. Pe unele le relaxeaza plimbarea in sine printre chestii misto si dezirabile, altele au un soi de comportament nesanatos de tip compulsiv-obsesiv care vor conduce la falimentul familiei din care fac parte. Na, fiecare cu pasiunile lui :))

    • January 24, 2012 at 12:19 PM

      Mi-e greu sa inteleg de ce te-ai plimba printre haine. Imi suna mai mult a obsesie nesanatoasa decat a altceva. Daca ai avea toti banii din lume ti-ai cumpara un magazin intreg ca sa ai satisfactia suprema? Sau unii ar putea sa-si amenajeze acasa o camera cu multe umerase unde sa se plimbe si sa probeze chestii.

  2. January 24, 2012 at 9:09 AM


    Parca te vad Dex, la cumparaturi ,cu mine la Ikea.

    • January 24, 2012 at 12:27 PM

      Asta imi aduce aminte de celalalt unghi din care voiam sa tratez maladia, asemanarea dintre femei si octogenari, ca si aia aduna toate rahaturile in loc sa le arunce.

      • January 24, 2012 at 1:18 PM

        Aici m-ai nimerit. Pana imi fac eu ordine in acareturi, tu poti sa faci o biblioteca, sa pui toate cartile in ea, sa imi scrii trei roamane, sa le citesti, sa le rupi si sa le scrii inca o data.

  3. January 24, 2012 at 9:20 AM

    Dar despre bărbați pasionați de șoping, ce zici? Și să nu-mi spui că nu sunt din ăia, măcar că se prefac, că nu te cred!

  4. January 24, 2012 at 5:05 PM

    Shoppingul e o stare de fapt, de cele mai multe ori nevoia de exprimare sau pura nevoie de eliberare a frustrărilor. În cele mai triste cazuri, shoppingul este o completare a altor lipsuri.
    Fiecare din noi, fără nici un fel de deosebire, avem mania acumulării. Femeile, de cele mai multe ori, se simt bine când îşi cumpărăr haine şi bijuterii, tocmai ca să-şi îmbunătăţească imaginea deseori terfelită de bărbaţi. Bărbaţii, în schimb, simt nevoia să facă shopping cu maşini, ceasuri sau diverse gadgeturi tocmai spre a-şi completa lipsa puterii şi a potenţei de care dau dovadă în faţa femeilor. Diferenţa între o bluză sau o bijuterie nu o dă decât diferenţa de venit de la unul la altul.
    Deseori, cei mai mulţi bărbaţi, suportă costurile shoppingului făcut de femei, tocmai fiindcă tacit sunt de acord cu aceste lipsuri, ba din contră, le alimentează şi în completare îşi cresc numărul de cai putere sau marca ceasului.
    Dar una peste alta, shoppingul ar trebui privit ca un divertisment. Eu, cel puţin, aşa îl privesc. Şi nu cred că a cumpăra haine e o prostie. Chit că pare ciudat, hainele nu sunt pentru femei, sunt pentru bărbaţi. Maşinile nu sunt pentru bărbaţi, sunt pentru femei. Etc, etc, etc 😀
    Dar, drept să spun, mi se pare mult mai bătrâneşte să cârteşti împotriva unor obiceiuri care, în fond şi la urma urmei, nu e deranjant pentru nimeni.

    • January 24, 2012 at 5:47 PM

      Conform teoriei tale aflu ce stiam deja: eu sunt foarte potent si ne-frustrat!
      Mie shopingul mi se pare un curent nesanatos care pica fix pe fix cu consumerismul bolnav care ne inconjoara, si nu cred ca e o coincidenta. A avea nevoie de niste chestii si a te duce sa le alegi, stand si noua ore in magazin, ca nu ma intereseaza pe mine cat stai, e ok!
      Dar a pleca prin magazin cand te plictisesti acasa, sau cand te bate barbatul/nevasta, si a te intoarce cu lucruri pe care nu le voiai, doar pentru ca ai fost mai receptiv(a) la o reclama decat la alta, nu mi se pare normal.
      Stiu ca normalitatea n-a fost scopul meu in viata niciodata, deci ia totul ca pe o discutie “all in good fun!”.

      • January 24, 2012 at 6:31 PM

        Ah, să fii sigur că iau discuţia ca pe ceva fun. De altfel nu mă poate convinge nimeni că ţie chiar nu-ţi place să shoppinguieşti, să acumulezi ceva. Haida de. Că nu cred că ai casa complet goală..
        Ai mei aveau obiceiul să cumpere cărţi, aşa de multe că ajunseseră la peste 400 de volume(Dar pe vremea aceea nici nu-ţi puteai permite altceva, şi asta nu din cauza banilor ci din gauza rafturilor goale, a politicii împotriva consumerismului duse de clasa comunistă) Asta nu înseamnă că erau frustraţi. Dar frustrarea, totuşi, nu înseamnă neapărat ceva rău, este mai degrabă o revoltă împotriva unor acceptări sine qva non.
        Cât priveşte consumerismul, bine că există cei care au această tendinţă. astfel ţin în viaţă industrii pentru care muncesc diverse persoane(un număr destul de mare, infernal de mare) şi care astfel îşi pot asigura un trai decent, în limitele condiţiilor umane.
        Sorry, eu sunt pentru shopping, de ce nu? Dacă îţi place ceva, exprimă-te şi du-te şi ia-ţi acel ceva. Chestia asta gen, hai să trăim o viaţă în locuinţe gri în stil vetust şi spartan nu e de mine.
        Ţi-am dat mai sus, varii exemple pentru care unii simt nevoia să facă shopping, dar am uitat să precizez un lucru. Shopiingul nu e pentru toată lumea. E doar pentru cei care pot. Restul sunt doar discuţii sterile.
        Chit că doar pentru fun 😛
        P.S. Dacă discut în contradictoriu nu înseamnă că nu mă amuz. Precizarea e doar pentru că am văzut că te impacientează astfel de comentarii în contradictoriu, mereu ai senzaţia că mi-e rău sau ceva de genul 😀

  5. January 24, 2012 at 6:08 PM

    Dexule, complet off topic, o intrat cineva la mine pe blog tastând pe google: „doxatul dex”. Cumva erai tu și ai început să te cauți pe gugle?:D

    • January 24, 2012 at 7:19 PM

      Si dupa ce m-am cautat, am uitat si cum ii zice la blog-ul meu si am intrat pe al tau, si probabil am si postat ceva in care ziceam ca esti beata? 😀 Am vazut si teorii ale conspiratiei mai proaste decat asta.


M-a strafulgerat o idee

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: