01
Jan
12

2012

Ooops! A mai trecut un an!
Data, nu chiar stelara, 1 Ianuarie 2012!
Si, da! Promit ca nu mai beau niciodata!!!! 

Interesant cum lucrurile se schimba si cum raman la fel. Am mai imbatranit un pic. Am mai pus ceva pe burta, am mai pierdut 3 fire de par, din fericire nu de pe picioare, multumesc lui Dumnezeu. Dar am mai descoperit niste sentimente care nu vor sa moara! Nu vor si pace! Le dai cu caramida in dinti, iti bati joc de ele, bei si fumezi, te duci la filme, futi ceva, si ioc. Ele stau acolo ca ninjile in copaci si, cand ti-e lumea mai draga, tzop!: “Am venit sa-ti mai dam o muie si anul asta!” Sa-mi scuzati limbajul. Standardele mele coboara pe an ce trece.

Cat dracu’ a trecut??? 3 ani? 4? Si ninja tot nu se linisteste! Si de ce? Si ce poti sa faci? Sa ma apuc de dusuri reci de 17 ori pe zi? Sa-mi extirpez vreun organ ceva? Ficatul parca era ala care se ocupa de sentimente! Sau splina?!? Treaba asta ma seaca la maxim. Poate, printre franturi, v-ati dat seama ca eu sunt un om cam inteligent. Eu n-am chef de cacaturile astea. N-am chef de un bagaj d-asta inutil in fututul an 2012. Ala cu sfarsitul lumii. Mi-e destul de naspa sa ma lupt cu mahmureala si tigarile, n-am nevoie sa mai ticaie si splina asta si sa zica:
“Baa, stii tu fata aia de nu te-a placut niciodata? Fraiere! Da tu tot ii dai inainte! Ia vezi, poate la anu! Ha! Ha! Ha!”

Hai la multi ani de 2012! 

Hai ca ma chinui acum sa-mi scot splina, sau ficatul (parca ficatul era, da-le dracu, le scot pe amandoua), cu cutitul asta de bucatarie. Ce a fost bun pentru Ramses, e bun si pentru mine. Le scot pe rand si le pun in borcane, pana nu mai ticaie nimic. Si dupa aia, gata cu sentimentalismele pe blogul asta. Parol!

 

 

Advertisements

7 Responses to “2012”


  1. January 1, 2012 at 2:32 PM

    Dexule, să nu mai scrii niciodată așa! Mi-a plăcut așa tare că îs cât pe-aci să te cer de bărbat! :)))

  2. 3 incaunipocrit
    January 1, 2012 at 7:18 PM

    Reblogged this on Basil Wheel.

  3. January 4, 2012 at 1:38 PM

    Mmm… Dexu’ fata in fata cu sentimentele. Ideea e ca ignorarea si reprimarea lor – dupa caz, extirparea vreunui organ aferent, nu prea ajuta.. doar le amana.De fapt, depinde… daca elimini creierul, ai sanse mai mari.
    Ahm, dar nu, nu ajuta. Lasa-te sa simti ce simti, o vreme, accepta-le pe ele, sentimentele, ca exista, sunt acolo. Eventual exprima-le, lasa-le sa se manifeste putin (cred ca ii zice ,,descarcare”, ,,eliberare”, hihi) si apoi… get over it. Nu stiu cum, doar iti povestesc pasii 😛


M-a strafulgerat o idee

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: