17
Dec
11

Povesti nemuritoare

Stateam eu asa si ma gandeam la lucruri, la chestiile pa care le gandesti, la chestiile in care ai incredere, la chestiile pe care le stii sau pe care crezi ca le stii. Concluzia a fost ca realitatea e a dracului de alunecoasa, si, colac peste pupaza (intotdeauna m-am intrebat daca expresia asta are un inuendo sexual doar in mintea mea), mai trebuie si sa te lupti cu rahaturile care ti-au fost prinse cu cuie in cap in copilarie.

Nu stiu altii cum sunt, dar mie mi-a placut la nebunie seria aia de povesti nemuritoare, si probabil d-aia sunt asa de neadaptat la viata de om mare. Dar acum stau sa ma gandesc cata propaganda de prost gust pot contine povestile astea. Si nici nu e de mirare, acelasi lucru care se face si acum cu personaje de desene care invata copiii sa manance rahaturi si sa bea Cola. Era oarecum logic ca povestile sa fie, de fapt, tot o alta metoda de manipulare in masa.

Toate povestile astea se refera la printi si printese. Credeti ca este o chestie intamplatoare? De ce oamenii care fac lucruri extraordinare trebuie sa fie de vita nobila? De ce Batman e putred de bogat si nu lucreaza la MicRo? Oare atunci cand cresti mare povestile astea fermenteaza si iti baga in cap ideea ca, de, n-ai ce sa faci, ca nu esti nobil, nobilii sunt deosebiti si tu nu poti fi ca ei, ei sunt destepti si frumosi, tu esti un fiu de tzaran prost care trebuie sa se multumeasca cu ce primeste de sus. Desigur exista si o portita prin care eroul ajunge cateodata print, dar eroul ala e oricum, de obicei, un fiu de iapa magica sau chestii de gen, sau, descopera la final ca era de fapt copil de rege abandonat la nastere, sau alte rahaturi. Asta te invata sa speri ca poti ajunge smecher ca smecherii, te invata ca n-are rost sa te lupti sa iei de la aia bogati, ca o sa ajungi si tu bogat si, daca creezi un precedent, si tie iti vor lua altii averile.

Si apoi mai sunt printesele. Printesele au o singura calitate: frumusetea! Ele s-au nascut frumoase, pline de bani si asta e scopul lor in viata. Printesa din basme nu tradeaza niciodata vreo urma de inteligenta, sau de umor, sau orice alte caracteristici umane. De multe ori ea nici nu deschide gura, ea e data de maritat de tacsu care e mega destept si se indragosteste instantaneu de orice labagiu care ii rezolva problemele lu tacsu. Daca asta nu e viol intelectual, eu sunt Zana Zanelor. Ca mi-am amintit de zane, nici alea nu arata nimic in afara de frumusete, dar, trebuie sa recunosc, au macar o oarecare autoritate data tot asa e o dubioasa loterie divina.

Cred ca din toata treaba asta Muma Padurii e cea mai de gasca femeie de prin basme. Macar aia nu urmeaza ca vita calea pe care a pus-o tacsu ci sta linistita in padure si-si vede de treburile ei. Asta pana cand vine idiotul de print si ii strica tot aranjamentul, in cruciada lui pentru o pasarica frumoasa si proasta inchisa in turn.

Si asa s-au betivanit si s-au babardit intre rude 7 zile si 7 nopti si au trait fericiti, dar prosti si unidimensionali, pana la adanci batraneti!

Advertisements

15 Responses to “Povesti nemuritoare”


  1. 1 incaunipocrit
    December 17, 2011 at 4:30 PM

    Reblogged this on Basil Wheel.

  2. 3 incaunipocrit
    December 17, 2011 at 4:36 PM

    Azi sint manelisti si maneliste 🙂 …nu numai ca sint frumoase dar dezmiarda bine 🙂

    imi permit sa va rag sa cititi un tezt de al meu. nu cititi daca sinteti dezgustat de un pic de limbaj explicit.

    http://incaunipocrit.wordpress.com/2011/03/31/poveste-de-adormit-copiii-3/

    cu respecr,

    balauru

  3. December 17, 2011 at 5:15 PM

    Acuma dac-ai zis și de zâne să te ții, nenică! Mi-am luat popcornul, aștept revărsarea de comentarii/povești din copilăria antică/clipuri de pe net. Succes și rezistență maximă, Dexule! 😀

    • December 17, 2011 at 5:39 PM

      Asa e, Oama! Vezi ce nerecunoscator? Dupa ce l-am tratat cu pomezi si nu cu prisnite, dupa ce s-a vindecat, ataca lumea magica! Lumea din care vin!

      • December 17, 2011 at 5:58 PM

        Dar chiar nu e usor sa fii zana! Prin natura ei basmica, zana da sfaturi, sugestii, ori face un mic miracol, dupa puteri. Ea asista de cate ori un fletz de print se indragosteste de o fufa de printesa! Dar daca el pe aceea si numai pe aceea o vrea, il ajuta sa o cucereasca sau sa o salveze, dupa caz! Cand ati mai auzit voi de zane curtate! Cand! Sa va aud! Printii nici nu baga zana in seama! Au doar nevoie de ajutorul ei!
        Iar ea ofteaza si ii asista in intreprinderile lor temerare!
        Vad cavalerul pe cal alb, de departe. Cum? Ma invoca in gand:”Zana mea, ajuta-ma sa o salvez pe cutare printesa, ca e amanintata de dragon”. Eu, am, n-am chef, las balta pelteaua sau fiertura, sau dintisorul unui baietel si ma duc sa ii dau o mana de ajutor. Ma ascund in iarba, sa nu fiu vazuta de printesa si de dragon. Balaurul e departe, dar cavalerul scoate sabia. II strig:”Hei, nu cu sabia, cu lasoul!” El e asa de indragostit ca nu isi da seama. Apoi dupa ce omoara balaurul e suparat tot pe mine, ca i-am diminuat victoria.

        • December 17, 2011 at 6:17 PM

          Bine punctat La Fee. Zana este si ea pana la urma o victima a abuzurilor acestei societati patriarhale absurde. Desi e frumoasa si mai are si alte talente este complet asexuala, daca nu cumva lezbianca. Dar oricat as fi de sensibil la suferintele zanelor totusi nu le pot ierta calitatea de complice in acest complot. Ajutand-ul pe print sau fat frumos ele condamna o tanara printesa, batuta in cap ce-i drept, la o existenta de semi-sclavie in apartamentul princiar. O femeie ar trebui sa fie mai sensibila la suferintele altei femei, nu sa urmeze orbeste legi nescrise care ii ingradesc, ei insasi, libertatea.

          • December 17, 2011 at 6:26 PM

            Dex, pai daca incalc protocolul, mi se iau puterile magice. Devin o simpla printesa mofturoasa care simte bobul de mazare de sub cele 12 saltele. Ca daca as deveni Muma Padurii, as putea sa arat ca am 58 de kg. si ca, daca Fat Frumos ar fi destul de puternic si daca s-ar pricepe la balet, as putera face scenele din clipul lui Varaton!
            E pe dracu’ asexuata! e pe dracu’ lezbianca!

    • December 17, 2011 at 6:18 PM

      Cam ai dreptatea, sper sa nu scoata biciul! Pardon, bagheta.

      • December 17, 2011 at 6:38 PM

        Muma Padurii e prezentata in mod intentionat ca femeia care trebuie ignorata sau rapusa. De obicei, MP e ademenitoare pentru baietii reali. Dar pentru ca basmele trebuie sa isi mentina valoarea educativa, MP e descrisa in culori sumbre. Daca am aseza in cheie reala situatia, atunci F-F e un tinerel curatel, care poate prinde drag de o femeie care nu poate fi a lui. Cu cat va fi mai prins, cu atat cei din jur il vor spune ca e urata, antica, de neluat. De obicei, pe MP nu o ucid manevrele cu spada ale eroului, ci faptul ca, indemnat de prieteni si de vrajile pe care le face ma-sa printului sa o uite, sau cele facute de vreo printesa geloasa, in cele din urma, printul ajunge sa o urasca. Pasul de la pasiune la ura e foarte mic!

      • December 18, 2011 at 9:47 AM

        Lângă fântână era chiar Zâna Zorilor aievea așa cum era!

        Era doamne un leagăn de aur și… numai Dumnezeu știe de ce încă, destul cum că era frumos, aici în leagăn dormea Zâna Zorilor pe perini de mătasă umplute cu suflare de vânt de primăvară… Nici nu era frumoasă… Dar de unde să și fie!… N-a zis doară Sfânta Vineri că are fel de fel de lucruri urâte și îngrozitoare? Ce să mai lungim doară vorba? Poate că Sfânta Vineri a avut dreptate. Poate să fie!… Destul când Petru privi la ea așa cum dormea în leagăn, el stete cu sufletul amorțit și nu sufla mai mult în fluierașul cel vrăjit… Era încremenit de minunat ce se minuna… Ba! frumoasă era,… frumoasă!… Mai frumoasă decât chiar cum ți-ar părea că ar fi să fie Zâna Zorilor… Mai mult nu vreau să zic!…( Zana Zorilor, Ioan Slavici)

      • December 18, 2011 at 10:25 AM

        Dex, asta e pentru tine! Sa citesti cartea.

        L’éducation d’une fée de Didier van Cauwelaert

        SIl est des rencontres qui bouleversent notre vie. Nicolas Rockel ne s’attendait pas à avoir un double coup de foudre en prenant ce bus d’Air France. Double parce qu’il tombe amoureux d’une femme et de son fils en même temps. Touché par la grâce et la beauté de cette femme, ému par ce petit être qui demande à sa mère à quoi sert la guerre.
        Nicolas attrape cette perche tendue par l’enfant et lui répond que la guerre est inutile. La femme le fustige alors du regard. C’est malin, son père vient de mourir.
        Malgré cette faute, le contact est tout de même établi. Nicolas ne laissera pas passer ces deux êtres qu’il aime déjà.

        Elle, c’est Ingrid. Les oiseaux rythment sa vie car elle est ornithologue. Le petit, c’est Raoul. Nicolas, lui, est resté proche des enfants : il faut avoir gardé une certaine âme d’enfant quand on est inventeur de jouets.

        Après un coup d’œil sur l’étiquette pour savoir où habite cette femme et un pigeon voyageur plus loin, nos trois personnages forment un joli trio.
        Mais dès les premiers chapitres, nous savons que cette histoire ne durera que quatre ans : un jour, Ingrid annonce à Nicolas qu’elle le quitte par amour.
        Commence alors pour Nicolas le temps des questions.
        Pourquoi me quitterait-elle ? Qu’ai-je fait de mal ? Me suis-je trop impliqué avec Raoul ? A-t-elle rencontré un autre homme ? Et pourquoi me quitterait-elle si elle m’aime encore ? Peut-être que tout n’est pas encore perdu ? …

        C’est à cette période-là qu’une caissière remarque un homme perdu dans ses pensées. Chaque jour, il vient à sa caisse. Le contact est dur à établir. Hormis le “bonjour-tapez votre code-bonne journée monsieur”, elle ne voit pas ce qu’elle pourrait lui dire. Mais cet homme a une triste mine, et la caissière voudrait l’aider.
        La caissière s’appelle César. Drôle de nom pour une femme. Mais en Irak, c’est un prénom courant. Surtout qu’en France, certains se sont permis de le transcrire n’importe comment.
        Elle a quitté un pays à cause de la guerre, mais l’indifférence qu’elle subit en France est pire que tout. Elle n’est qu’une caissière qui passe sa journée à passer des codes … En réalité, cette femme attend une lettre du Rectorat qui la délivrera peut-être de cet hypermarché.

        Personne ici ne soupçonne le voyage que j’ai fait, les années d’étude et les mois de guerre, les attentes de visa, les humiliations et ce rêve de la France qui m’a permis de tout surmonter, même les deux nuits où je suis restée cachée parmi les cadavres à la frontière iranienne -tout cela pour me retrouver CDD contrat jeune à l’hypermarché de Mantes-Nord. Je sais que je suis fière, que je ne suis pas à ma place, que “je me crois” comme elles disent. Mais quand on vient d’un pays muselé, vampirisé de l’intérieur et affamé par l’embargo, privé de livres, d’alternative et de liberté, leur résignation sous les néons, leurs petits songes mesquins d’un destin planifié soumis aux coucheries, aux maris, aux bébés, aux promotions, aux dettes, sont peut-être les plus grandes blessures que j’ai reçues dans ma vie, parce que c’est la première fois que je me sens en danger d’y renoncer.

        La narration est faite par Nicolas et César. A tour de rôle, ils occupent la place de narrateur. Procédé intéressant qui m’a permis de me plonger tour à tour dans la tête de ces anti-héros. Nicolas a tout de l’adulte qui n’a pas voulu grandir. Il croit encore aux fées et aimerait que Raoul y croit encore. Mais l’enfant a laissé place à un adolescent qui ne jure que par le Dieu Nintendo. Quant à César, derrière les cicatrices qui marquent son visage et sa mini-jupe, se cache une femme touchante et révoltée.
        Ce roman m’a prise de court car il prend tout à rebours. Le récit aurait pu prendre le temps, comme bien souvent dans les romans, de développer cette rencontre entre Ingrid et Nicolas. Mais en annonçant dès le début que cette relation prendrait fin au bout de 4 ans, l’intérêt du récit se déplace, et le mien n’a fait que grandir.
        D’autant plus que le style m’a vraiment transportée. Fluide mais rempli d’images, les personnages se sont incarnés comme par magie.
        Mais avant d’être touchée par cette histoire, c’est le titre et la couverture qui m’ont attirée car ils étaient pour moi source d’interrogations.
        Que symbolisait ce monstre mi-femme, mi-caisse sur la couverture ? Pourquoi ce monstre avait-il un livre de Gide à la main ? Et que venait faire ce pigeon en haut à gauche ?

        Dex, te asigur ca o sa iti placa, mai ales ca zana, care se numeste Cesar e o refugiata din Irak!
        Am citi cartea pentru ca odinioara un tanar mi-a scris, adresandu-mi-se fix asa: “Ave Cesar!”

  4. 14 Mitzaa Biciclista
    December 18, 2011 at 9:25 AM

    Aşa se întâmplă când citeşti poveşti idioate. Norocul tău a fost că mintea ta nu te-a lăsat să te amăgeşti în butoiul ignoranţei şi ai început să-ţi pui întrebări. De ce prinţele erau mereu proaste şi aşteptau precum vitele la abator să vină câte un prinţ să le scoată din izână. Şi de ce, de fiecare dată când prinţul era vreunul bleg trebuia să apară vreo zână (zânele nu erau altceva decât tot nişte prinţese ratate la care însă prinţul nu a mai ajuns) să-i scoată piciorul din găleată, ori de câte ori, acesta(prinţul adică) nimerea în ele.
    Ai mai văzut tu căpcăun să aibe nevoie de zâne? No way. Şi putea să pună mâna pe câte muieruşti avea chef şi la orice oră. Ai văzut tu ca Barbă Albastră să aibe nevoie de zâne? Pentru ce? Oricum era capabil să ţină şi patru neveste.
    Bineînţeles că poveştile au fost modificate şi le creau, înadins, finaluri tragice personajelor precum vrăjitoarele, căpcăuni etc Păi tu voiai ca toată prostimea să se prindă care erau, de fapt, personajele şmechere?
    Uite aşa au creat poveşti cu FF şi zâne. Americanii în toate filmele prezintă zânele ca nişte babe grăsuţe şi pufoase iar vrăjitoarele ca pe nişte femei drăcoase şi mişto

  5. December 19, 2011 at 9:41 AM

    Terminati cu razboiul la mine pe blog, please. Suntem in lumea virtuala ce mama dracu’ omorati-va intr-un Warcraft ceva!


M-a strafulgerat o idee

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: