25
Oct
11

jocuri pe calculator

Micul Dex brav elev de liceu, in camera lui, la a 1024-a ora de jucat “Might & Magic 6”, cautand de zor un magician specializat in apa ca sa-l treaca la nivelul trei sa poata sa atace si el titanii care pazeau intrarea pesterii demonului Uriel.
Vine Tata Dex: “Ce joci aici!”
Micul Dex: “Un RPG, am 6 personaje, un om luptator, un pitic hot, o gagica elfa magicianca, un orc shaman, un om preot, tot om, si un arcas elf. Am terminat cam toate questurile, acum vreau sa iau nivelul 3 la apa si sa ma bag sa-l caftesc pe demon.”
Tata Dex: “N-am inteles nimic. Joci toate prostiile! Mai bine ai iesi afara la un fotbal.”

In retrospectiva, probabil ca am ucis in fasa o promitatoare cariera de fotbalist, lasand la o parte ca am fost dotat de natura cu 2 picioare foarte sanatoase, dar din pacate stangi, si ca la cei 2 metrii ai mei n-am reusit niciodata sa ma misc atat de repede ca vecinii mei de bloc de 1.50, adevarati magicieni cu mingea de 18. Ma gandesc ca acum puteam sa fiu pe la restaurantul vreunui turc, sa beau si sa mananc pe gratis, dezbatand aprins cu Mutu daca scobitul in nas iti poate afecta creierul.

Dar de, nu poti da timpul inapoi, am devenit in schimb un ochelarist, auto-antrenat in limba engleza, cu un servici caldutz la o corporatie satanista, butonand calculatoare si visand cum ar fi fost sa fiu pe un teren de fotbal cu o gasca baieti bine facuti si populari dar complet analfabeti.

Cam lunga introducerea, puteti sari peste ea daca aveti atentie distributiva, alias dificultati de concentrare.

Multa lume vede jocurile pe calculator ca pe un fel de vatiascunselea tehnologizata. Majoritatea oamenilor din jurul meu s-au maturizat si au renuntat la jocuri. Au ramas doar la ziare si TV. Cateodata ma intreb cat din asta e involutie si cat e maturizare. Si cat e presiune sociala? “Ai 32 de ani si te joci in loc sa stergi copilul de voma! Nu te-ai maturizat de loc!”, urmat de o cearta crunta, o impacare jenanta si un tinut in brate pe canapea cu ochii beliti la un film cu Adam Sandler din 1992.

Exista infatuarea asta legata de jocurile pe calculator, probabil din cauza numelui, si posibil din cauza ca multe sunt prea dificile pentru un intelect mediu. Eu in schimb am avut placerea de a asista la nasterea unei noi forme de distractie si evolutia ei pana a ajuns la nivelul Hollywood-ului sau al sportului profesionist. Si am profitat si m-am bucurat de fiecare moment. Din pacate momentele de bucurie, ca si in privinta Holliwood-ului sunt din ce in ce mai rare. Capitalismul a invins, ca intotdeauna, si se scot pe banda rulanta jocuri echivalente filmelor cu Ben Stiller, adresate unei piete cat mai mare si, deci, complet cretina.

Mi-e greu totusi sa inteleg de unde atata reticenta la adoptarea unei noi metode de distractie foarte accesibila. Pentru mine unul a il juca pe Sherlock Holmes, sau a coloniza o planeta extraterestra sau a conduce armatele Mamelucilor in evul mediu, reprezinta un vis devenit realitate. Si totusi, aceeasi oameni care se uita la filmul Sherlock Holmes (excluzand blasfemia satanica care a aparut acum cativa ani) nu s-ar apropia nici batuti de jocul Sherlock Holmes.

Poate ca pana la urma e vorba de lene.
Film: “Incredibil, Sherlock Holmes a gasit o urma de pantof sub fereastra a masurat-o si a dedus ca-i apartine criminalului!”
Joc: “Rahat! Trebuie sa mut mousele de aici pana aici sa vad cat de mare e urma de pantof si sa ma uit in documente cat poarta criminalul!
ASTA NU E JOACA! ASTA E MUNCA! ASTA FAC LA SERVICI CA SA O INTRETIN PE CURVA ASTA LENESA SI PE IDIOTII ASTIA MICI CARE N-O SA FIE IN STARE NICIODATA SA MA AJUTE LA BATRANETE!!!!! O SA VA OMOR PE TOTI, PARAZITI INTESTINALI CE SUNTETI!!!!
Opa!!!! Nevastaaaaaa!!! Incepe Doctor Haus!!!”

 

 

Advertisements

11 Responses to “jocuri pe calculator”


  1. October 25, 2011 at 11:05 PM

    dar cine ţi-a spus că de la o vârstă încolo nu ai voie să te mai joci pe calc, ha? Io, dacă vrei să ştii, şi acum mă mai joc Rocket Mania. Şi habar nu ai ce big mastărovzăgreitlaitnăsăndspeşiălifects sunt io

    • October 25, 2011 at 11:16 PM

      Bravo! Sunt mandru de tine. As fi pariat pe Solitair sau maxim Puzzle Bubble.

      • October 26, 2011 at 11:43 AM

        Hahahahaha! Eram sigură că ai fi crezut că-s vreo mămăiţă obosită care nu reuşeşte mai mult decât să mişte două cărţi ori să tragă în trei bile. Hehehehe, habar nu ai tu câte am doborât, fără să mai pomenesc de Ricochet cu toate cele 3 variante: Lost world, recharged şi infinity. Oricum, primul de genul acesta şi care m-a vrăjit cel mai tare a fost Chicken Invaders. :)))))) Era exact în vremea când lucram la ferma avicolă. Îţi dai seama cu câtă satisfacţie îl jucam? 😀

  2. October 26, 2011 at 1:03 AM

    Io mi-am facut level 70 si nu stiu cat in WoW, dar nu am mai avut timp si de asta. Plus ca niste ratati m-au tot ucis fara motiv intr-o zi si nu stiam ce se intampla. Noroc ca sunt fata si aveam pile la un player misto care m-a salvat de dobitoci.
    Am renuntat la Farmville.

    Terminologia e de vina. ,,Joc” e asociat prin excelenta cu ideea de copilarie si, deci, imaturitate. Un joc pe calculator e mai constructiv decat sa vegetezi in fata tv-ului, asta e clar. Dar sedentarismul intelectual si starea de leguma de fotoliu pare mai adecvata unui adult decat implicarea activa in crearea unui scenariu, eventual rezolvarea de probleme si dezv. perceptiei. (evident sunt si dezavantaje, dar nu cred ca sunt mai mari decat ale tv-ului)

  3. October 29, 2011 at 12:04 AM

    Mie-mi plăcea The Curse of Monkey Island :)))


M-a strafulgerat o idee

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: